Dec 31, 2011

Toate-s Vechi și Nouă-s Toate

Saturday, December 31, 2011 Posted by The Mood Reader 3 comments
Că tot e vremea retrospectivelor, în ultimul an s-a schimbat ceva semnificativ la mine. Am devenit un șoarece de calculator care își petrece aproape tot timpul nedormit cu ochii țintuiți într-un monitor sau într-o carte. Prietenului meu îi place să mă alinte de multe ori spunându-mi "sălbăticuță". În special de când m-am pricopsit c-un laptop second-hand, care, de n-ar da enșpe mii de freezuri zilnic, ar fi fără de cusur. Am început să-mi iau aproape tot nectarul sufletesc cufundată în virtual. Dar nu tocmai din comunicarea cu alți oameni. De aici și alintul.

Am cont de Facebook, dar la fel de bine ar putea la fel de bine să nu existe. Îl țin doar pentru niște joculețe pe care le-am butonat în draci în ultima vreme și pentru a schimba din când în când mesaje cu prieteni la distanță. De Y!Messenger cred că nu m-am mai atins de mai bine de un an. Cel mai semnificativ contact cu alte ființe e cel cu personajele din seriale și filme. De asemenea, bloguri rar mai răsfoiesc.

De relații "pe viu" nici vorbă, excepții fiind, sora mea și prietenul meu. Am fost atât de ocupată încât rareori mi-a dat târcoale gândul că ceva nu-i chiar în regulă.

Însă, acum două săptămâni am sărbătorit primul an de muncă și m-a cuprins un fel de anxietate. Mi s-a părut că niciun an de până acum nu s-a scurs așa repede. Nu am aproape nicio amintire de dus mai departe cu drag. Doar zile banale sau neplăcute, cu 9 ore petrecute în clădirea accea blestemată, o oră jumate de dus-întors pe autobuze aglomerate și câteva episoade din câte-un serial. Apoi, în weekend, câteva momente de respiro, urmate făcut curățenie și cumpărături.

N-am energie pentru oamenii din jurul meu. De cele mai multe ori nu fac decât să mă irite. Așa că prefer să-i evit. Nu știu prea bine cum de am ajuns aici.

Un motiv ar fi interacțiunea cu oamenii de la muncă, care îmi ajunge cu vârf și îndesat. Am câțiva colegi care mi-s dragi, dar din păcate nu-s în vecinătatea mea. O singură colegă de treabă e în echipă, dar se simte la fel ca și mine în mediul acela, așa că nu facem decât să ne plâgem una alteia. În rest, aș da orice să nu fiu nevoită să la văd moaca 5 zile din șapte, sau, uneori, am în minte chestii mai violente.

Nu aș fi atît de pornită împotriva lor dacă nu m-aș ciocni într-una de tipurile lor de personalitate, la care fac alergie. Sunt oameni cu o stimă de sine exagerată, sau dimpotrivă, foarte complexați, care au mereu ceva de demonstrat și care se simt bine doar când îi subminează pe cei de jur și se iau, în special, de cei care își văd de treabă și doar vor să fie lăsați în pace.

Un alt motiv ar fi că am rămas cu gândul la cei cu care am locuit în ultimul an de facultate. În ciuda frecușurilor de la început, către sfârșit eram ca o familie. Cred că schimbarea mea s-a pus în mișcare când trei dintre ei au plecat din țară. Erau cei mai buni prieteni pe care îi aveam aici. Am păstrat legătura cu ei de la distanță, dar e destul de dificil cu diferența de fus orar și cu lipsa de timp din cauza locurilor de muncă.

Mi-e dor de ei așa cum mi-e dor de cele trei prietene vechi care au rămas în zona orașului natal. Abia acum realizez asta. Am investit mult în relațiile acestea. Pur și simplu nu mă simt în stare să clădesc altele. Ei sunt oamenii pe care îi vreau aproape, dar nu se poate, așa că aleg să-mi petrec timpul între personaje.

N-aș spune că a fost un an groaznic, pentru că am alături de mine cel mai nemaipomenit prieten și  cea mai grozavă soră, În plus, am crescut mult profesional. Nu aș schimba nimic din asta. Dar ceva lipsește.

Nov 29, 2011

Nație (Ipocrită) de Petiționari

Tuesday, November 29, 2011 Posted by The Mood Reader No comments
Mi-e silă. De spiritul de turmă omniprezent și de hipsterimea care "luptă" pentru cauze "nobile" semnând petiții și făcând campanii de stors lacrimi în masă. Nu am nicio problemă cu faptul că-și exprimă doleanțele. Ce mă disperă la oamenii ăștia este faptul că se rezumă la petiții și nu încearcă să contribuie la găsirea unor soluții.

Mâța o aruncă în grădina altuia. Păi ce, doar n-o să-și golească ei buzunarul pentru cauza pe care o trâmbițează. Asta o lasă pe seama altora. Să dea statul banii. Să se ocupe alții de problemă. Important e că ei sunt inimoși.

Sep 17, 2011

Declarație

Saturday, September 17, 2011 Posted by The Mood Reader , , , 2 comments
Eu mai degrabă simt că un nou an începe toamna. M-am obișnuit să asociez Septembrie cu noi începuturi, țesând planuri și vise. Poate pentru că nu de mult am ieșit de pe băncile școlii, iar pentru mine verile au fost, cel mai adesea, secetoase, pe când anii școlari / studențești au fost plini de evenimente și trăiri. 

Deși școala a rămas în urma mea, mă simt la fel de entuziasmată ca în vremurile bune. Ador atmosfera, coloratura, temperatura și apusurile de Septembrie. Alături de Aprile și Mai mi se pare cea mai potrivită lună pentru plimbare și visare.

Toaste-s ca și până acum, departe de ceea ce-mi doresc cu ardoare, dar simt că m-am resemnat cu gândul că, pentru moment, atâta poate să fie. Magia tomnatică a biruit stresul, grijile și nopțile nedormite. 

"So raise your glass if you are wrong,
in all the right ways."

Aug 18, 2011

Filmele Preferate de la A la Z

Thursday, August 18, 2011 Posted by The Mood Reader No comments
Încă o leapșă pe care trebuia s-o onorez de multă vreme. Așadar, lista mea e următoarea:

AAmerican History X, Apocalypto
BBefore Sunrise
CThe Constant Gardner
DDonnie Darko, Drive
EEternal Sunshine of the Spotless Mind
F: The Fountain, The Fighter
GGroundhog DayGarden State, The Goonies
HHarry Potter Series
IInto the Wild
J: Juno, Jumanji
K: Kick-Ass
L: Let The Right One In, Le Fabuleux Destin d'Amélie Poulain
MThe Matrix Minority Report, The Mothman Prophecies
NNo Country for Old Men
OOne Flew Over the Cuckoo's Nest
PPride and Prejudice (2005), Pleasantville
QQueen of the Damned (Cel puțin era acum 4-5 ani.)
RRope (1948)The Reader, Requiem for a Dream
SSin City, Signs, Se7en, Stay, Solaris (2002), Stardust
TTerminator 2: Judgment Day
UUtomlyonnye solntsem
VVanilla Sky
WWALL·E
XX-Men Origins: Wolverine 
YYou’ve Got Mail (Cel puțin era acum 4-5 ani.)
Z: Zoombieland (2009)

În dreptul unor litere nu m-am putut opri la un singur titlu, cum erau mai multe pelicule în aceeași zonă de trăire. 

De-ale Fanteziei

Thursday, August 18, 2011 Posted by The Mood Reader , , , , No comments
În ciuda numeroaselor recenzii negative, cum sunt o mare amatoare a genului fantezie, m-am hotărât să văd, totuși, Sucker Punch.

Nu l-am găsit pe-atât de groaznic precum l-au prezentat cronicile, dar nici într-atât de bun pe cât mi-aș fi dorit. Dacă s-ar fi muncit mai mult la construcția personajelor și a dialogului lor, poate ar fi putut trece drept un film serios, în ciuda titlului neinspirat.

Povestea avea potențial, dar scenariul a fost stângaci și crud. Jocul actoricesc, fiind destul de anost (cu puține excepții), nu l-a putut salva. Însă, din punct de vedere vizual și auditiv, pentru mine a fost o desfătare. În câteva momente ale filmului, chiar m-am simțit implicată. Am dobândit, în urma lui, o nouă obsesie muzicală:



Că tot veni vorba de fantezie, tocmai am terminat de citit A Placed Called Here de Cecelia Ahern. E prima carte, sub semnătură acestei autoare, pe care am avut plăcerea să o citesc.

Mi-a fost recomandată de o colegă de serviciu, care mi-a spus că "e o poveste fantastică despre ce se întâmplă cu lucrurile și oamenii care dispar". De-atât a fost nevoie pentru a-mi trezi interesul și nu am rămas dezamăgită. A fost o lectură plăcută, stilul autoarei fiind ușor digerabil, iar acțiunea ținându-mă cu sufletul la gură până la final. De asemenea atmosfera cărții a fost una familiară și specială, în același timp. Poate, pe alocuri, aș fi optat pentru un ton mai puțin sentimental.

Personajul principal, Sandy Short, e în așa fel construit încât l-am îndrăgit tot mai mult, cu fiecare pagină. Odată cu dispariția unui fetițe din vecini, Jenny-May Butler, universul liniștit al copilei Sandy este alterat, ajungând să-și dedice restul vieții căutării obsesive a lucrurilor și oamenilor care dispar din preajma ei.

Mai mult nu spun, pentru că s-ar risipi farmecul cărții, în cazul în care rândurile mele ar trezi apetitul cuiva pentru carte.

Aug 11, 2011

Replici Favorite din Filme

Thursday, August 11, 2011 Posted by The Mood Reader , 1 comment
Mi-au luat ceva vreme sa dau curs invitației de a împărtăși câteva replici deștepte din filme, dar mai bine mai târziu decât niciodată, zic eu. Am văzut ceva filme la viața mea, așadar nu  mi-e chiar la îndemână. În cazul ăsta o să apelez la filme preferate. Cum zicea Diana, nu știut cât de deștepte sunt cuvintele alese, dar pentru mine au marcat trăiri deosebite.

Eternal Sunshine of the Spotless Mind a devenit filmul meu preferat încă de la prima vizionare, în 2007. De atunci cred că l-am revăzut de vreo 7 ori, deși, în general nu sunt adepta revizionărilor, și l-am trăit cu intensitate de fiecare dată. Nu am reușit să găsesc la el vreun lucru care să nu îmi fie drag. Citatele ar fi ele multe, dar o să mă opresc la:

  • "I'm not a concept. Too many guys think I'm a concept or I complete them or I'm going to make them alive, but I'm just a fucked up girl who is looking for my own peace of mind. Don't assign me yours."
  • "Why do I fall in love with every woman I see who shows me the least bit of attention?"
  •  "Constantly talking isn't necessarily communicating."
  • "Sand is overrated. It's just tiny, little rocks."

Aug 10, 2011

Retrospectivă

Wednesday, August 10, 2011 Posted by The Mood Reader , No comments
Declicul la care mă refeream în postul anterior a fost intrarea pe piața muncii. Acum 7 luni am intrat și eu în rând cu lumea și m-am îmbarcat în marea aventură ce s-a dovedit a fi primul meu job.

Până acum, acesta a fost o nespusă provocare pentru mine. Nu doar din pricina faptului că eram obișnuită să boemizez petrecând-mi majoritatea timpului visând cu ochii deschiși la o lume utopică, cât și datorită bogatului buchet de factori potrivnici. Cu siguranță e foarte mic procentul celor care fac ceea ce își doresc, încă de la primul job, dar cred că, în rest, mulți sunt măcar indiferenți. Eu numai indiferentă nu am putut fi, pentru că m-am văzut silită să înfrunt unele dintre cele mai incomode situații pentru mine. Un exemplu ar fi disconfortul creat de colectivitate. Chiar nu mă simt în largul meu înconjurată de oameni și forfotă din toate părțile. Cu toate astea am reușit să mă conving că trebuie să merg mai departe, iar astăzi pot spune că am reușit să depășesc multe dintre neajunsuri.

Din păcate nu mi-a mai rămas multă energie după eforturile depuse pentru a mă adapta la noua situație. Și programul de lucru e de o asemenea natură încât o zi de muncă e moartă din alte puncte de vedere. Puținul timp liber l-am dedicat celor mai la îndemână metode de relaxare: ascultat muzică, vizionat filme și seriale, iar mai nou cititul.

De aceea și blogul s-a împăienjenit pe la colțuri. Dar intenționez să revin cu forțele proaspete date de concediul mult așteptat. Pentru început voi pregăti niște aperitive din muzici și filme.

Jun 29, 2011

Există o Explicație!

Wednesday, June 29, 2011 Posted by The Mood Reader No comments
... pentru faptul că nu am mai dat pe aici de mult. Pasajul următor redă fidel ce-aș scrie dacă aș avea starea necesară să mă înham la un articol pe tema asta:

Mai demult scriam pe nesaturate, (...) uneori pentru altii, cel mai adesea pentru mine. Scriam cu pofta, cu entuziasm, cu licariri in suflet. Imi structuram povestile in autobuz, in lift, inainte sa dorm, in parc, la scoala, uneori fircalind pe marginea vreunui curs. E adevarat, era o perioada mai melancolica, plina de dileme si semne de intrebare,nu ca acum viata mi-ar fi mai linistita, dar am atins un soi de echilibru care nu ma mai lasa sa cad prada blues-urilor. Dar in acelasi timp mi s-a dus si inspiratia pe apa sambetei. Cine are pofta de a vorbi pe hartie stie ca aceste etape sunt trecatoare. Ca simti in tine un fior, o briza, un murmur latent care te anunta ca vei scrie cu patos din nou. Nu ai insa de unde sa stii cand, viata e un fel de ruleta ruseasca, declicul se poate produce azi sau peste trei ani, iar ceea ce il declanseaza poate fi ceva important, un cutremur la figurat sau poate fi ceva minuscul si nesemnificativ. Si minusculul ala poate antrena schimbarea.
Restul, îl găsiți aici, între filele unuia dintre cele mai plăcute bloguri descoperite în ultima vreme.

Mar 15, 2011

Aniversare

Tuesday, March 15, 2011 Posted by The Mood Reader 3 comments
Despre ce aş putea să mai vorbesc dacă nu despre job? Este tot cea ce respir de 3 luni.

Săptămâna  trecută a fost una chiar deosebit de bună, plină de entuziasm de poftă de muncă, chiar dacă duc pe picioare de mai bine de două săptămâni o frumuseţe de bronşită. Cum n-am medic de familie în Cluj, ciciu concediu medical. Dar am trecut peste neajunsul ăsta cu brio, ajutată de medicina tradițională și recomandările de la farmacie.

Făcând o mică paranteză, sunt deosebit de fericită că s-a mai încălzit. Dacă nu ar fi aşa mult praf peste tot aproape că aş fi putut simţi mirosul primelor zile de primăvară. Nu am apucat să pornesc la o plimbare îndelungată pentru a degusta atmosfera pentru că nu m-am înzdrăvenit suficient de tare. În schimb, m-am uitat în prostie la filme, despre care mi-e prea lenică să scriu.  Aşa că doar înşir o listă: "Morning Glory", "Mother and Child", "Babies" (care e de fapt documentar), "Garden State", "It's Kind Of A Funny Story", "How do you know", "Did You Hear About the Morgans?". Toate au fost foarte drăguţe, cu excepţia ultimelor două, ale căror scenarii sunt într-o mare măsură previzibile și cam lipsite de savoare.

Închizând paranteza şi revenind la job, chiar în momentul de faţă, mă simt oarecum ușurată că am trecut pragul de trimestru. Nu credeam că o să rezist. Dar am rezistat! Să ciocnim pentru următoarele trei luni!

Mar 6, 2011

Criminal Minds

Sunday, March 06, 2011 Posted by The Mood Reader , , , 1 comment
Criminal Minds

După luni de urmărire asiduă am ajuns, în sfârşit, la zi cu Criminal Minds. Da, da, ăsta e pentru mine motiv de bucurie.

Criminal MindsTrecând peste sumbra tematică, îmi sunt dragi toate personajele care fac parte din echipa care luptă împotriva celor mai diabolice minţi şi nici un membru nu mi s-a părut de prisos. Ce păcat că au început să-i înjumătăţească datorită unor interese financiare. O să-mi lipsească A. J. Cook şi Paget Brewster.

De-alungul episoadelor am adunat câteva citate favorite care deschideau şi închideau câte un episod. Adevărul pare atât de simplu, odată ce-l cunoşti, nu?

Mar 1, 2011

Feb 26, 2011

Liniștea De După Furtună

Saturday, February 26, 2011 Posted by The Mood Reader , , 2 comments
The Calm After the Storm

Între timp am revenit la sentimente mai bune şi la "dă-i încolo de bani", doar am alături de mine fiinţele cele mai dragi, muzica, filmele, serialele, cărţile şi Tumblr-ul ce mă aşteaptă de fiecare dată cu braţele largi deschise. Cu puţină organizare am reuşit să-mi adun o brumă de timp şi pentru mine şi ceea ce-mi aduce seninătate. Pentru moment e mai mult decât suficient.

Iar acum, vă prezint, noile mele pasiuni muzicale (repeat, repeat, repeat):

Feb 12, 2011

Prima Remunerație

Saturday, February 12, 2011 Posted by The Mood Reader 6 comments
Trebuie să recunosc că îmi imaginam mai emoţionant momentul în care o să primesc primul fluturaş de salariul, primii bănuţi câştigaţi cu trudă, dar n-a fost chiar aşa şi o să scriu mai târziu de ce.

Ei, da, sunt o tânără independentă care-şi ia o pâine aşa cum o fac mulţii tineri de vârsta ei, muncind cu mult peste ceea ce se reflectă în remuneraţie. I am what people call a corporate slave. Însă aş fi nedreaptă să nu iau în vedere şi aspectele pozitive. Mulți tineri de vârsta mea caută cu disperare un loc de muncă și cel puțin pentru asta sunt recunoscătoare.

Feb 4, 2011

Jan 9, 2011

Tristeţea Vehementă

Sunday, January 09, 2011 Posted by The Mood Reader , , , 14 comments
Mai nou, cuvântul la ordinea zilei ar fi oboseală. Tranziţia de la viaţa pseudo-boemă la un job full time şi la un orar imposibil n-a fost pe-atât de uşoară pe cât mă aşteptam. Aveam o vagă idee că timpul meu preţios va intra semnificativ la apă, dar teoria e mult mai generoasă în comparaţie cu practica.

Lucrul cel mai familiar mi-e acum patul, care promite să-mi lingă rănile la sfârşitul fiecărei zile. Să nu se înţeleagă greşit, sunt încă entuziasmată că am găsit jobul mult râvnit, doar că am de procesat atâtea informaţii noi că uneori am impresia că o să-mi ia foc capul.

Mediul de lucru e surprinzător de paşnic. Nu credeam să găsesc atâţia oameni de treabă pe m2. Dar asta nu înseamnă că am scăpat de anxietăţile de rigoare. În zilele mai proaste am tendinţa să mă izolez, lucrur deloc lesne de făcut când dau nas cu cineva oriunde m-aş întoarce. Şi atunci mi-e groază să nu mă ia cineva la întrebări. Ce aş putea spune? Că-s cam antisocială de felul meu? Că îmi doresc să fiu invizibilă în majoritatea zilelor mele? Că nu mă simt deloc bine când am lupa pe mine? Că urăsc ziua mea onomastică când trebuie să fac faţă valului de felicitări şi amabilităţi care mă fac să mă simt nelalocul meu şi să tânjesc după pelerina magică a lui Harry Potter?

De asemenea m-am văzut silită să mă confrunt cu stima de sine căzută de mult în puţ. În fiecare zi mi se reaminteşte că am impresia că aproape orice e mai deştept / descurcăreţ / simpatic / atrăgător decât mine.

Da, da, ştiu că sună văicăricios, dar chiar acum nu-mi vine deloc să îmbrac haina maturităţii şi a demnităţii. Mă simt cum mă simt. Sunt cum sunt. Şi azi nu e o zi bună pentru mine. Mi s-au redeschis nişte răni mai vechi. Black Swan deşi mi s-a părut destul de slăbuţ, a reuşit să trezească nişte demoni pe care m-am străduit să-i îngrop, dar la ce folos dacă nu i-am omorât? M-am regăsit, parţial, în personajul Ninei şi anume în dârza ei căutare de perfecţiune şi în dorinţa de a mulţumi pe toată lumea. Na, in fine, sper să fie doar o pasă proastă şi să revin cât mai curând la sentimente mai bune.