Apr 25, 2009

O binemeritată pauză

Saturday, April 25, 2009 Posted by Rapunzel 9 comments
Greu îmi vine să-mi iau rămas-bun de la traiul paradisiac din ultimele zile. Vacanţa asta chiar a fost desprinsă din basme, numai odihnă şi voie bună. 

Micii mei tirani s-au purtat neaşteptat de bine, ne-am înţeles, fără conflicte, fără presiuni şi a fost o plăcere să-i am aproape. Adevărul e că oricât de absurdă ar fi uneori, familia rămâne familie. M-a bucurat să constat că discuţiile foarte deschise şi uşor aprinse, pe care le-am purtat cu ei, în ultima perioadă, au dat roade. Văd că au lăsat-o mai moale cu despotismul. Probabil am reuşit să mă fac, în sfârşit, înţeleasă. 

Somn dulce pe îndestulate, patul moale, cald şi doar al meu, bucate alese, roşii proaspăt culese din grădină cu brânză telemea (mâncărurile grele de Paşte nu mă pasionează), soare mieros, duş tropical, surprize-surprize şi oameni dragi alături, reţeta ideală pentru o vacanţă de nota 11.

Apr 1, 2009

Viaţa ca un vis

Wednesday, April 01, 2009 Posted by Rapunzel 7 comments
Am ajuns să constat că, în multe situaţii, m-am agitat degeaba, deoarece, în cele din urmă, doar timpul a fost cel care a limpezit apele. Trebuie să accept că sunt multe lucruri pe care nu le pot schimba, oricât de mult mi-aş dori.

Sora mea avea o cană cu următoarea inscripiţie: "Dă-mi putere să schimb lucrurile ce pot fi schimbate, să le accept pe cele ce nu pot fi schimbate şi înţelepciune să să le pot deosebi pe cele două". Cuvinte purtătoare de înţelepciune. Uneori pur şi simplu nu ştii până unde să mergi, când trebuie să te opreşti, uneori e mai bine să acţionezi, altă dată doar să aștepți.

Iar ajung la un subiect care nu va înceta niciodată să mă frământe, destinul sau liber arbitru. În ce măsură viaţa noastră e influenţată de un fir de ață invizibil. "It is written...". Cu aceste cuvinte se termină filmul vizionat aseară. "Slumdog millionaire". Mi-a plăcut foarte mult filmul. Mi s-a părut bine făcut, jocul actorilor, la fel de bun, scenariul, tot. M-a prins. Mai mult decât firul poveştii de dragoste m-a prins dârzenia personajului Jamal. În ciuda greuţăţilor, atâtor drame, a ştiut ce a vrut şi a luptat până a obţinut. El spune la sfârşit "pentru că este scris...". Însă el e cel ce a făcut să fie posibil. El a scris. Nu viaţa, nu destinul. Doar el. Pentru că nu a uitat. Pentru că a căutat. Pentru că s-a luptat. Da, viaţa i-a prăsarat mici indicii, mici ajutoare. Dar până la urmă doar el e cel ce a făcut să se întâmple.

Vorbesc de Jamal, ca şi când ar fi real deoarece cred că povestea lui e povestea mea, a ta şi a multora. Povestea viselor. Povestea forţei interioare. În microuniversul propriu, fiecare are probeleme, drame, traume, vise, ceva/cineva pentru care luptă, sau şi-ar dori să lupte. Mi-aş dori să îmi doresc şi eu ceva atât de mult. Cândva îmi doream. Aveam forţa interioară. Inima îmi clocotea pentru viaţă. Dar odată cu maturizarea s-au dus și visele mele. Oare mă voi mai regăsi în altă stare decât cea de călduţ?

Acum câteva zile mă simțeam copleșită de incertitudini. Acum doar privesc detaşată marea de întrebări și mă bucur de acorduri de pian. Muzica mă face fericită. Poate chiar mai fericită decât o fac oamenii.

Erik Satie - Trois Gymnopedies: Lent et Douloureux