Până acum, acesta a fost o nespusă provocare pentru mine. Nu doar din pricina faptului că eram obișnuită să boemizez petrecând-mi majoritatea timpului visând cu ochii deschiși la o lume utopică, cât și datorită bogatului buchet de factori potrivnici. Cu siguranță e foarte mic procentul celor care fac ceea ce își doresc, încă de la primul job, dar cred că, în rest, mulți sunt măcar indiferenți. Eu numai indiferentă nu am putut fi, pentru că m-am văzut silită să înfrunt unele dintre cele mai incomode situații pentru mine. Un exemplu ar fi disconfortul creat de colectivitate. Chiar nu mă simt în largul meu înconjurată de oameni și forfotă din toate părțile. Cu toate astea am reușit să mă conving că trebuie să merg mai departe, iar astăzi pot spune că am reușit să depășesc multe dintre neajunsuri.
Din păcate nu mi-a mai rămas multă energie după eforturile depuse pentru a mă adapta la noua situație. Și programul de lucru e de o asemenea natură încât o zi de muncă e moartă din alte puncte de vedere. Puținul timp liber l-am dedicat celor mai la îndemână metode de relaxare: ascultat muzică, vizionat filme și seriale, iar mai nou cititul.
De aceea și blogul s-a împăienjenit pe la colțuri. Dar intenționez să revin cu forțele proaspete date de concediul mult așteptat. Pentru început voi pregăti niște aperitive din muzici și filme.
0 comments:
Post a Comment