Jan 25, 2009

Walking On A Dream

Sunday, January 25, 2009 Posted by The Mood Reader 4 comments
Zilele astea am luat o supradoza serioasă de muzică. Mi-am luat la puricat muzica de pe comp şi am găsit nişte melodii delicioase. This song drives me insane !
Empire Of The Sun - Walking On A Dream

Jan 16, 2009

Serenitate

Friday, January 16, 2009 Posted by The Mood Reader 8 comments
Infuzie de somn şi Portishead. Acorduri melancolice îmi fac pleopele din ce în ce mai grele. Închid ochii şi văd filmul ultimelor zile. Un film savuros ca o baie fierbinte şi un pahar de vin roşu din cea mai bună recoltă. Deschid ochii. E întuneric beznă. Sunetele de pian din camera învecinată se contopesc acum cu glasul nopţii. Somnul mă cheamă.

  Portishead - Roads
 

Fără absolut nicio legătură, un citat care mi-a plăcut deosebit de mult: "Mintea nu este un vas care trebuie umplut, ci un foc care trebuie aprins."

Jan 6, 2009

Destin sau liber arbitru?

Tuesday, January 06, 2009 Posted by The Mood Reader 10 comments
Mi-a revenit obsesiv întrebarea, în urma citirii unui articol pe tema asta. Oare chiar există aşa numitul destin?

De multe ori micile-mari coincidenţe ale vieţii par să spună că da, există. Totuşi, o mare parte din mine refuză să creadă că viaţa mea e ţesută undeva pe un plan suprem, de neclintit, pe care sunt ţesute şi miliarde de alte vieţi.

Apoi, rumegând această idee, ajung la concluzia că poate nu e chiar aşa de rău. Găseşti confort în zicala "ce e al tău, e pus deoparte". Am văzut câteva filme care aveau oarecum şi această tematică: "Babel", "Crash", "The Air I Breathe" şi mi s-au părut fascinante.

Ideea de destin mă intrigă, la fel cum ca pe mulţi alţii. Unii ajung chiar să-şi ghideze toată viaţa după un principiu, cel al unui destin atotputernic. Fac tot ce le stă în putinţă pentru a afla ce le este rezervat (astrolgie, ghicitoare, vrăjitoare etc.). Ce nu înţeleg eu, e pentru ce atâta efort? Din moment ce e destin, el va veni. Nu trebuie să se chinuie să-l anticipeze, e el acolo "pus de-o parte". Doar dacă ei cred că poate fi înşelat. Ori atunci n-ar mai fi destin.

Eu una nu găsesc consolare în a avea totul hotărât de dinainte şi că trebuie să îmbrăţişez ce "mi-a fost scris".

Pe de altă parte, ideea de liber arbitru mi se pare că înglobează ideea unui haos suprem, unei lumi în care totul e la mila întamplării şi îmi pare, la fel, destul de înspăimântătoare. Acceptând ideea de haos ar însemna că orice decizie aş lua, rezultatul va fi întotdeauna neaşteptat şi poate chiar deosebit de negativ, lucru nu tocmai liniştitor.

Un factor major în acest carusel e evoluția ca ființă individuală, educația primită în sânul familie și statutul social. Dar dacă n-a avut niciodată un cămin? Sunt oameni care ajung să aiba o viaţă împlinită (nu mă refer la aspectul material) în ciuda atâtor neajunsuri. Dar asta cred că ţine de calităţile puse în acel om (genetică ar spune oamenii de ştiinţă) şi mai ales de capacitatea de a le folosi.

Oare cum se dobândește această capacitate? Până la urmă ce primează, natura, sau genetica? Am avut o dezbatere pe tema aceasta, în liceu, dar nu-mi amintesc care fost rezultatul. Aș putea diseca la nesfârşit acestă dilemă şi nu cred ca aş ajunge prea curând la un produs final satisfăcător.

Însă, în cazul problemei destinului, am ajuns la o oarecare concluzie. De-a lungul anilor, m-am tot gândit la cele două posibilități (soartă sau liber-arbitru), iar mintea mea a ales o reconfortantă cale de mijloc. Calea aceasta, de mijloc, ar fi următoarea. De-a lungul vieţii avem posibilităţi şi posibilităţi puse în faţă de Dumnezeu, sau forța Universului. La momentele de răscruce din viaţa noastră, ni se înfăţişează nişte cărări bine gândite şi ni se pune întrebarea: "pe care drum vrei să mergi?". Apoi cred că alegem, uneori conștienți, uneori mai puţin, sau chiar deloc, dar avem înaintea noastră atât destin cât şi liber-arbitru. Şi indiferent de ce alegem, pasul următor ne duce spre alte posibilități bine construite.

Spre deosebire de un destin suprem, viața este în mare parte în mâinile noastre şi nu chiar la mila întâmplării iar rezultatul alegerilor, la sfârșitul vieții ajunge să fie o surpriză pentru viaţa însăşi. Prin urmare, am fi suma alegerilor noastre, pe de o parte, dar am beneficia și de magia şi misterul soartei. Cred cu tărie, că viața nu se rezumă la ceea ce se vede, că trece dincolo de palpabil. Viața are întotdeauna are un pic de magie. Doar că nu știm sigur de unde vine şi asta ne sperie.