Nu l-am găsit pe-atât de groaznic precum l-au prezentat cronicile, dar nici într-atât de bun pe cât mi-aș fi dorit. Dacă s-ar fi muncit mai mult la construcția personajelor și a dialogului lor, poate ar fi putut trece drept un film serios, în ciuda titlului neinspirat.
Că tot veni vorba de fantezie, tocmai am terminat de citit A Placed Called Here de Cecelia Ahern. E prima
carte, sub semnătură acestei autoare, pe care am avut plăcerea să o citesc.
Mi-a fost recomandată de o colegă de serviciu, care mi-a spus că "e o poveste fantastică despre ce se întâmplă cu lucrurile și oamenii care dispar". De-atât a fost nevoie pentru a-mi trezi interesul și nu am rămas dezamăgită. A fost o lectură plăcută, stilul autoarei fiind ușor digerabil, iar acțiunea ținându-mă cu sufletul la gură până la final. De asemenea atmosfera cărții a fost una familiară și specială, în același timp. Poate, pe alocuri, aș fi optat pentru un ton mai puțin sentimental.
Personajul principal, Sandy Short, e în așa fel construit încât l-am îndrăgit tot mai mult, cu fiecare pagină. Odată cu dispariția unui fetițe din vecini, Jenny-May Butler, universul liniștit al copilei Sandy este alterat, ajungând să-și dedice restul vieții căutării obsesive a lucrurilor și oamenilor care dispar din preajma ei.
Mai mult nu spun, pentru că s-ar risipi farmecul cărții, în cazul în care rândurile mele ar trezi apetitul cuiva pentru carte.
Povestea avea potențial, dar scenariul a fost stângaci și crud. Jocul actoricesc, fiind destul de anost (cu puține excepții), nu l-a putut salva. Însă, din punct de vedere vizual și auditiv, pentru mine a fost o desfătare. În câteva momente ale filmului, chiar m-am simțit implicată. Am dobândit, în urma lui, o nouă obsesie muzicală:
Mi-a fost recomandată de o colegă de serviciu, care mi-a spus că "e o poveste fantastică despre ce se întâmplă cu lucrurile și oamenii care dispar". De-atât a fost nevoie pentru a-mi trezi interesul și nu am rămas dezamăgită. A fost o lectură plăcută, stilul autoarei fiind ușor digerabil, iar acțiunea ținându-mă cu sufletul la gură până la final. De asemenea atmosfera cărții a fost una familiară și specială, în același timp. Poate, pe alocuri, aș fi optat pentru un ton mai puțin sentimental.
Personajul principal, Sandy Short, e în așa fel construit încât l-am îndrăgit tot mai mult, cu fiecare pagină. Odată cu dispariția unui fetițe din vecini, Jenny-May Butler, universul liniștit al copilei Sandy este alterat, ajungând să-și dedice restul vieții căutării obsesive a lucrurilor și oamenilor care dispar din preajma ei.
Mai mult nu spun, pentru că s-ar risipi farmecul cărții, în cazul în care rândurile mele ar trezi apetitul cuiva pentru carte.
0 comments:
Post a Comment