Mar 28, 2009

Destul

Saturday, March 28, 2009 Posted by The Mood Reader 13 comments
Sătulă de oameni. Sătulă de internet, messenger şi telefon. Sătulă de răceala celor de lângă mine. Sătulă de a fi atât de singură, dar totuşi mereu înconjurată de oameni. Obosită. Prea obosită să mai am răbdare să încerc să-i înţeleg, să le descifrez firea şi motivaţiile. Nu-mi doresc acum decât să fiu eu cu mine, cu muzica şi cărţile mele. M-aş refugia pe o insulă pustie dacă aş putea. Aş avea nevoie de o îmbrăţişare sinceră şi lungă. Dar ştiu că n-o primesc. Aşa că mă retrag în lumea mea să-mi reîncarc bateriile. Dacă mai sunt în stare.

 Chicane - No Ordinary Morning

Mar 24, 2009

Viaţa şi cărările ei nebătătorite

Tuesday, March 24, 2009 Posted by The Mood Reader 17 comments
Am zis că o să mă duc la somn, dar am zis că totuşi mai stau câtva timp, doar eu cu mine. Singurele clipe în care apuc să respir.

De câteva zile mă macină două întrebări "Ce-ţi doreşti de la viaţă? Şi ce faci tu ca să-ţi îndeplinşti visele?". Întrebările au venit din partea surorii mele, care probabil a ajuns la o limită. S-a săturat de mine şi de letargia mea. Şi o înţeleg. Adevărul e că nimeni nu te poate ajuta dacă nu te poţi ajuta, în primul rând, singur.

Ce vreau eu de la viaţă? Nu ştiu. Vreau multe. Visez la mult şi visez într-una. Partea tristă e că mă rezum la visat. Când am ajuns să-i răspund la întrebarea "Ce faci tu pentru visele tale?" m-am împotmolit. M-am văzut nevoită să spun nimic. Pentru că asta am făcut, nimic. Am aşteptat ca totul să-mi pice din cer. Am aşteptat şi am îngânat precum în cântecul celor de la Holograf "Vreau o minune, vreau o minune-n viaţa mea!" Destul de patetic, aş putea spune. Am avut parte de câteva "minuni" până acum. Şi nu veneau niciodată pe rând. Veneau în cârd. Se manifestau zgomotos. Mă trăgeau insistent de mâncuţă şi îmi strigau "Hei, tu de-acolo! Ia uite aici. Eu sunt minunea ta. Eu o să-ţi schimb viaţa şi o să te scalzi în fericire."

După o bucată de vreme de alimentat speranţe în necunoştinţă de cauză, rămâneam cu mâna goală. Mai pustie ca înainte. Mai confuză ca înainte. Oare ce-mi doresc de la viață? Îmi doresc povestea. Îmi doresc tacâmul complet. Și mai vreau liberate, vreau să cunosc lumea, să o respir.

Până la facultate mi-am dorit să fiu profesoară de engleză. Am dat la "LMA", unde modulul pedagogic e opţional. Oare m-am apucat de el? Da, aţi ghicit, răspunsul este nuuu.

Am mai vrut să fiu psiholog. N-am dat la Psihologie, pentru că nu eram chiar hotărâtă și nici nu aveam sprijinul alor mei. Adevărul e că, mai mult sau mai puţin, sunt un fel de psiholog pentru că sunt de multe ori, mama-răniţilor, cum îmi zice Andreea. Deşi am probleme, ca tot omul, trebuie să mi le însușesc pe ale altora şi apoi să le rezolv. Oricum, jobul ăsta nu e plătit şi, deşi îl fac cu mare plăcere, nu îmi aduce pâinea pe masă.

Am mai vrut să mă fac fotograf. Câțiva ani am meşteşugit cu Photoshop și alte cele. Era în vogă să ai poze editate pe hai cinci. Era în vogă să știi edita. Şi nu, nu erau editate cu ramă roz şi inimioare şi balonaşe. Îmi place să cred că am făcut o treabă destul de draguță. Cel puţin aşa mi s-a spus. Am făcut şi eu câteva fotografii prin călătoriile mele, le-am pus pe deviant art şi, apoi,...nimic. Am sărit la alt vis. Nu mai știu care era. Aaaa, da...scrisul.

Am început să scriu. De un an tot încep cartea aceea, care va fi mai ceva ca Harry Potter şi Twilight la un loc. Am început un blog. Am scris o vreme. L-am şters. Mi-am făcut altul. L-aș șterge și pe acesta, pentru că îmi dau seama că scriu cretinării, dar ar fi păcat de temă, am meșterit mult la ea. Daaa, alt vis de al meu. Web design. Încă unul pe care care s-a pus praful.

Mai visam să călătoresc. Cât mai mult. Oriunde. Să mă umplu de energia universului. Să fiu martoră la miracolul lumii. Al omului. Al naturii. Dar bine, pentru asta am nevoie de bani. Un minim de bani. Pe care nu-i am. Pentru că nu am o slujbă. Ca să am o slujbă trebuie să am timp pentru ea. Şi trebuie să fiu bună în ceea ce fac. Dar pentru asta trebuie să aflu ce vreau sa fac.


Să revenim la întrebarea serioasă. Ce vreau de la viață? Ce vreau? În esenţă mi-aş dori un singur lucru. Să fiu iubită. Da, să fiu iubită. Nu-mi prea pasă ce slujbă o să am, numai să fiu în stare să o duc, unde o să locuiesc, ce haine o să îmbrac, atâta timp cât o să mă aștepte cineva cu braţele deschise, şi cu privirea caldă şi plină de dragoste doar pentru mine. Care să mă ia în braţe şi să zică şi să îmi spună vorbe blânde şi frumoase şi că totul va fi bine. Dar cică dragostea nu ţine de foame. Şi aşa eu n-am fost prea norocoasă într-ale amorului. Şi totuşi asta aştept. Bine, dar cine nu aşteaptă? Toţi vrem aşa ceva. Mai mult sau mai puţin. Oricum, majoritatea. Întrebarea rămâne valabilă. Ce vreau? Apoi dacă descopăr în sfârșit, mai rămâne să aflu ce pot să fac şi să aplic. Voi ce vreţi de la viaţă?

P.S. Cândva mă tenta să descopăr Nirvana (no, not the band).
P.S. P.S. În timp ce scriam asta visam la o minune.
Holograf - Vreau O Minune

Mar 21, 2009

Lepşele să curgă gârlă

Saturday, March 21, 2009 Posted by The Mood Reader 6 comments
Culeasă de la Demian.

1. Pune playerul pe shuffle.
2. Apasă „înainte” pentru fiecare întrebare.
3. Foloseşte titlul melodiei ca şi răspuns la întrebare chiar dacă nu are sens. Nu trişa!

1. How are you feeling today?
Bon Jovi - Runaway

2. Will you get far in life?
Switchfoot - Dare You To Move

3. How do your friends see you?
Titiyo - Come Along

4. Will you get married?
The Fray - Trust Me

5. What’s your best friend’s theme?
Clint Mansell - Together We Will Live Forever

6. What is the story of your life?
Dream Theater - The Dark Eternal Night

7. What was high school like?
Moby - In This World

8. How can you get ahead in life?
Muse - Feeling Good

9. What is the best thing about your friends?
Alternosfera - Ploile Nu Vin

10. What is in store for this weekend?
Angels & Airwaves - Breathe

11. What song describes you?
Morcheeba - The Antidote

12. What song would describe your grandparents?
Studio One - Cheamă-mă

13. How is your life going?
Linkin Park - Easier to run

14. What song will they play at your funeral?
Jazz Lounge - Mas Que Nada

15. How does the world see you?
Foreigner - Waiting For A Girl Like You

16. Will you have a happy life?
Coldplay - Careful Where You Stand

17. How can I make myself happy?
Metallica - Turn the Page

18. What should you do with your life?
ATB - Humanity

Despre mine

Saturday, March 21, 2009 Posted by The Mood Reader 2 comments
Leapşa pasată de Măriucis a mea:

Sunt aiurită, ameţită, zăpăcită, adormită, visătoare, veselă, îngândurată, optimistă, pesimistă şi veşnic confuză.
Mi-aş dori să fiu mai ambiţioasă.
Nu-mi place să mi se dea ordine, să fiu privită de sus, sau luată peste picior.
Orice nu mă omoară mă face mai puternică.
Nu uit zilele de naştere ale celor apropiaţi.
Nu pot să fac tot ce mi-aş dori să fac. Dar sunt pe drumul cel bun.
Pot să trăiesc într-o lume numai a mea.
Urăsc nedreptatea şi răutatea.
Mă atrag oamenii ciudaţi, inteligenţi şi cu probleme emoţionale.
Joc teatru când simt că mi se joacă teatru.
Puţini sunt cei ce mă cunosc cu adevărat.
Pregătesc mâncărurile preferate cu mare plăcere.
Îmi place să cred că există viaţă după moarte.
Nu suport cicăleala.
Apreciez sinceritatea şi bunătatea sufletească.
Aş vrea să întâlnesc mai mulţi oameni îm care să pot avea încredere.
Mă tem să nu treacă viaţa pe lângă mine şi să nu-mi fi împlinit măcar o parte din vise.
Îmi pare rău pentru momentele în care am rănit pe cineva, fie şi fără voie.
Aud mereu voci supărate care îmi cer să mă maturizez.
Văd o lume din ce în ce mai degratată şi degradantă, iar acest lucru mă întristează profund.
Nu îmi place de mine când sunt impulsivă.
Rar mă pierd cu firea, dar şi când o fac nu recomand nimănui să-mi stea în cale.
Păstrez o groază de nimicuri ce nu-mi folosesc la nimic.
Nu sunt mulţumită de multe aspecte ale vieţii mele.
Sunt confuză...mai mereu.
Ar trebui să fiu mai fermă în decizii.
Am nevoie de multă linişte şi iubire.

Cine mai doreşte, cine mai pofteşte.

Mar 19, 2009

Liniște iar

Thursday, March 19, 2009 Posted by The Mood Reader 10 comments
Din când în când mai îmi iau câte o pauză, şi mă pironesc lângă fereastra din bucătarie, cu o cană de lapte cu cacao, şi încep să procesez evenimentele din ultima perioadă. Mi se pare că a trecut atâta timp de când am făcut ultima dată ritualul, dar nu e decât o impresie. Am senzaţia asta din cauza agitaţiei ce gravitează mereu în jurul meu.

Adevărul e că mai mereu trăiesc câte o dramă (dacă nu a mea, cu siguranţă pe a altuia), mai mereu ajung în câte-o încurcătură şi timpul devine, astfel, un inamic viclean pentru mine. Pierd mereu noţiunea timpului, trec zilele pe lângă mine, pe nesimţite, aproape întotdeauna neştiind ce zi e, ce am de făcut, iar dacă se întâmplă să-mi fi planificat ceva, cu siguranţă apare ceva ce dă totul peste cap.

Când mă gândesc doar la ultimele trei luni, la tot ce s-a întâmplat, mă ia ameţeala. Nici o săptămână n-a fost ca cealaltă, m-am perindat de la o stare la alta, ori depresie, ori indiferenţă totală, sau chiar fericire, în câteva momente, toate stările mele fiind reacţii la diferite întâmplări. La fel şi relaţiile cu cei din jur, se întind pe o paletă largă. Uneori mă mai las păcălită de liniştea de dinaintea furtunii şi am impresia că tabloul este, în mare, terminat. Apoi apare ceva, mereu apare ceva. Însă acel ceva pare să mă ducă spre ceva important, ceva bun. Mi se închide o uşă şi apoi mi se deschide alta. E ca un puzzle care aşteaptă să fie terminat. Chiar sunt curioasă unde mă va purta vântul.

Un aspect pozitiv e că nu apuc să mă plictisesc. Mi-aş dori, parcă, ceva mai mult timp să pot să-mi analizez mai bine deciziile, oportunităţile, dar sunt bucuroasă, pentru că simt că trăiesc. De ce n-aş putea fi bine? De ce n-aş putea fi şi eu mulţumită? Măcar pentru o perioadă. Ştiu că aproape totul e perisabil.

De câteva zile mă îmbrac într-o euforie discretă şi parcă totul a devenit mai uşor. Un parfum de fericire mă îmbie din depărtare. Sunt conştientă că starea asta nu va dura veşnic, dar am speranţa că prevesteşte un final bun. Ar fi ceva într-adevăr nou pentru mine, după toată încorsetarea şi deznădejdea din ultimii ani. Poate o să-mi fie răsplătită aşteptarea. Dacă nu, cu sigurantă voi rămâne cu vreo învăţătură pe care o voi lua cu mine mai departe.

 
Röyksopp - So Easy
Modest Mouse - Float On

Mar 18, 2009

Leapşa

Wednesday, March 18, 2009 Posted by The Mood Reader 4 comments
De la Luciana:


CE TE FACE SĂ-ŢI LINGI DEGETELE?

  • Pizzaaaa, tortellini, tiramisu, profiterol, zmeura, îngheţata de fructe de pădure sau de ciocolată şi clătitele cu finetti şi banane.


CE-ŢI ÎNCÂNTĂ OCHII?
  • Frumuseţile naturii, oameni fericiţi şi fotografii vintage.


CE-ŢI PLACE SĂ ATINGI?
  • Pielea de bebeluş.


CE MIROSURI TE ÎNCÂNTĂ?
  • Parfumul preferat, spumantul de baie de afine, mirosul mierii și al florilor de liliac.
Merge mai departe oricui doreşte.

Mar 7, 2009

Zile de fum

Saturday, March 07, 2009 Posted by The Mood Reader 10 comments
Miroase puternic a ploaie şi o simt chiar dacă am căştile pe urechi şi jaluzelele sunt trase. S-a făcut răcoare. Mă cufund în aştenuturi, îmi apropii cana de buze şi mai iau o inghiţitură de ceai aromat.

Mi-e dor de vară şi de duşurile ei calde. Închid ochii şi mă imaginez mergând prin ploaie. Aburi se ridică din pământul ars de soare. Simt cum stropii mi se aştern pe faţă. Mi-e atât de bine acum.

Fie vorba între noi, mă bucur de leneveală. Ziua asta ploiasă parcă mă îndeamnă să las totul pe altă dată şi mă îmbie la visare şi somn. Un cântec molatic se aude la fereastră. Mă apropii de ea şi îmi lipesc nasul de geam. Privesc cum stropii se lovesc de pervaz. E cântecul ploii. Cerul e împânzit de vată cenuşie. Pare întristat şi pustiit. Din când în când îl săgetează câte-o pasăre rătăcită.

Curios, plouă afară, dar nu şi în sufletul meu. În sufletul meu e sugar and spice and everything nice.

Oceanlab - I Am What I Am