Jan 25, 2010

Gândindu-mă La Tine

Monday, January 25, 2010 Posted by Rapunzel 2 comments
Inocenţa ta mă dezarmează şi-mi provoacă dependenţă.
Tu lucrezi la licenţă, iar eu am intrat în sevraj.

Jan 22, 2010

Un an bun

Friday, January 22, 2010 Posted by Rapunzel 13 comments

Iată că revin după o oareşce absenţă. Pentru o vreme blogul devenise pentru mine un loc ostil, neprimitor. Poate din lipsa de inspiraţie, poate şi pentru că am am stat prea puţin locului, iar timpul liber mi-a intrat la apă.

Am ratat şi rândurile de sfârşit de an şi cele de rezoluţii pentru anul care-avea să vină. L-am încheiat pe cel vechi cu zâmbetul pe buze, trăind momentul, fără lista de împliniri şi regrete, aşa cum făceam în trecut. Am intrat în cel nou fără lista de aşteptări şi dorinţe. Aveam doar una, adânc sădită în suflet şi-n minte, care, coincidenţă sau nu, deja s-a împlinit.

Azi, mi-am început ziua, ca de obicei, fără vreo întenţie să scriu ceva pe-aici. Apoi, răsfoind blogurile preferate am dat de-un post despre retrospectiva anului ce-a trecut, care a trezit în mine pofta de a scrie ceva despre propriul traseu.

Privind în urma mea, în clipa asta, zâmbesc. Nu am regrete pentru anul trecut. Rănile mi s-au mai vindecat. Iar eu am mai învăţat despre viaţă şi despre mine. Am încetat să mă zbat atât de mult pentru utopii şi să mă las tot mai mult purtată de vânt.
  • Am acceptat că există oameni care pur şi simplu se hrănesc din a-i face pe alţii să simtă neputincioşi fără să mă mai întreb de ce.
  • Am aflat că fac clătite foarte bune.
  • Am învăţat că oamenii nu se schimbă, radical, niciodată. După o pendulare îndelungată între dragoste şi ură, ură şi dragoste, am încheiat definitiv socotelile cu o fantasmă din trecut. Acum tot ce-i mai pot oferi e indiferenţă.
  • Am încetat să mă mai simt vinovată pentru că nu ştiu ce vreau să fac cu viaţa mea.
  • Am văzut că nu-i suficient să fii prietenos şi amabil când vrei să cunoşti mai bine o persoană pe care o găseşti interesantă, unele persoane nu-s capabile să treacă de-o primă impresie proastă.
  • Am constatat că prea mulţi oameni au ochelari de cal, se plâng că ei oferă mult şi nu primesc mai nimic în schimb, dar în clipa în care vrei te apropii de ei, te resping, fără măcar să-ţi (să-şi) acorde un răgaz pentru a te cunoaşte mai bine. Oare nu fac ei altora lucrul de care se plâng?
  • Am învăţat că merită să încerci ceva ce-ţi pare fără finalitate fericită pentru că, chiar dacă vei eşua. Varianta aceasta e mai liniştitoare decât întrebarea "Ce-ar fi fost dacă...?".
  • Am înţeles că greşelile nu te definesc dacă nu le laşi tu să te definească.
  • Am simţit pe propria piele "the butterfly effect". Lucruri aparent nesemnificative au ajuns să aibă un impact atât mare în viaţa mea. Evenimente ce mi-au cauzat discomfort, luate separat, dar împreună m-au adus unde sunt azi, într-o stare de bine, într-un prezent în care vreau să fiu. În absenţa oricăruia dintre ele, viaţa mea ar fi fost, azi, total diferită.
  • Am trăit minunata experienţă de-a face parte dintr-o familie compusă din oameni, iniţial, necunoscuţi. M-am bucurat că mai există oameni care în care poţi avea încredere şi în care merită şă investeşti afecţiune. Am reînvăţat să zâmbesc din tot sufletul datorită lor.
  • Am ajuns să mă împac cu gândul că multe lucruri bune se metamorfozeză atât de repede şi dacă nu te adaptezi rapid o să se sfârşească.
  • Am văzut (500) Days of Summer după jumătate de an de aşteptare. Şi mi-a plăcut atât de mult încât l-am vazut de 2 ori în 3 zile. Hello, my name is Tom ... .
  • Am căzut periodic în obsesii muzicale.
  • Am avut parte şi de surprize bizare. Se pare că pot să îndrăgesc o persoană care a făcut o primă impresie foarte proastă, care nu suportă Coldplay și, în general, nu gustă 90% din muzica pe care o ascult (lucru de neconceput înainte). Şi care vine de pe altă planetă decât mine.
  • Mi s-a spus pentru prima dată în viaţa mea că sunt rea. Se pare că atunci când servesc câte-o ironie, nu o servesc cu jumătăţi de măsură.
  • Am încercat să nu mai fac pe plac tuturor, să nu mă mai dau peste cap pentru a ferici şi salva pe toată lumea şi să fiu mai atentă la nevoile mele. După o vreme, am încetat să mă mai simt vinovată pentru asta. Am observat cum prietenii mi se împuţinează.
  • Am ajuns să-mi ţin în frâu frica de întuneric (la propriu şi la figurat).
All in all, balanţa s-a înclinat spre plus infinit.



..."I'm the hero of the story, don't need to be saved, it's alright...No one's got it all."