Sep 22, 2009

În căutarea somnului pierdut

Tuesday, September 22, 2009 Posted by The Mood Reader 14 comments
Sunt cam morocănoasă de-o săptămână. Cel mai probabil din cauza lipsei de somn. În primele zile nu reuşeam să adorm, iar când se întâmpla să reuşesc, dormeam iepureşte, puţin, 3-4 ore pe noapte şi o ţineam tot într-un coşmar. De vreo trei zile cad ca un bolovan, însă somnul tot nu-i mai dulce. E tot agitat, şi mă tot trezesc de n ori şi mă chinui să adorm iar.

Coșmarurile au încetat, dar tot am parte de visare intensă, pe care mi-o amintesc. Vise lungi şi bizare ce par atât de reale. Parcă aş fi la cinema, în propria-mi minte. Şi în fiecare dimineaţă mă trezesc înainte de ora 08.00, fără posibilitatea de a-mi continua somnul, cu o uşoară durere de cap, cu senzaţia că am fost lovită de un vehicul de mare tonaj, cu cearcăne până-n pământ şi morocănoasă nevoie-mare.

Trebuie să am o discuţie serioasă cu Moş Ene. Nu ştiu cu ce şi-a lungit praful de dormit, dar nu mai funcţionează. Nu se poate să fi ajuns criza până şi la el. 

Până una alta încerc să mă îmbărbătez ca să pot să încep să beau din ceaiul de tei pe care mi-l tot flutură mama sub nas. Mulţi ani nici n-am vrut să aud de niciun fel ceai, mi se făcea rău efectiv când beam (cine ştie cu ce fel de ceai dubios m-a traumatizat mama când eram mică). Aversiunea asta s-a cam potolit începând cu facultatea, pentru că am descoperit ceainăriile şi ale lor specialităţi cu nume fistichii. Dar ceaiul de tei ... câh! Aşa că am o nevoie disperată de alternativă.

Plumb - Sleep

Sep 21, 2009

Servicii de calitate

Monday, September 21, 2009 Posted by The Mood Reader 8 comments

Asta-i culmea! E a noua oară când se ia curentul în şapte zile şi asta în timp ce sunt la calculator. What is your effin' problem, you effin' incompentent dealing with electricity people? Ce anume vă împiedică să vă faceţi meseria? Seriously! Înţeleg să apară câte-o pană ocazional, dar nu ce-a fost în ultima perioadă. Nu-i destul că mi-e hârb calculatorul şi se mişcă cu viteza melcului rănit, dar de fiecare dată când se întrerupe curentul mi se resetează biosul şi începe să facă figuri.

Auzisem eu zvonul că aşa merge mai nou treaba pe aici, după ce ni s-a prăjit un televizor, iar trei zile mai târziu ni s-a dus şi lada frigorifică. Diagnosticul: scurtcircuit. Mmmda. De aşteptat, din moment ce, numai adineauri, am fost spectatoarea becului ce se agita de parcă ar fi vrut să trimită un S.O.S. Aşa a ţinut-o un minut-două în care părea să spună "Hai să jucăm ceva: Unde-i curentul? Uite curentul! Iar nu-i curentul! Uite curentul!". Iar panele astea simpatice sunt de toate formele şi culorile. Apar, ca din senin, la orice oră (deci nu vei şti când te vor lovi) şi din câte am observat eu au durat până în trei minute, sau chiar până într-o oră (în două zile). În câteva ocazii nici măcar nu mă aflam de plăcere la calculator, ci trebuia să-i tehnoredactez mamei câteva pagini din planificare. Noroc că sunt obişnuită să salvez frecvent modificările şi nu am suferit pierderi mari. Dar problema rămâne problemă. Ce-i de făcut? O analiză succintă indică o posibilă reclamaţie telefonică. Done! S-a remediat situţia? Voi ce credeţi?

Sep 10, 2009

Cursă contra cronometru

Thursday, September 10, 2009 Posted by The Mood Reader 8 comments
Mai ştiu eu pe ce lume trăiesc? După o săptămână extenuantă (ce nu s-a terminat încă), am senzaţia că dorm şi am unul din visele acelea în care ştii că visezi, dar nu te poţi trezi.

Chiar zilele trecute am avut un episod. M-am trezit amețită și somnoroasă cu şina de la perdea lângă mine. Nu ştiu cu cine m-am războit în timpul somnului, dar cert e că, în ciuda oboselii și a faptului că dormeam adânc, am avut putere să apuc perdeaua cu picioarele şi să rup toată şina, fără măcar să mă trezesc. De fapt, colega zice că m-am ridicat un minut, am întrebat unde e perdeaua şi m-am culcat la loc.

Dimineața nu ştiam dacă să râd sau să-mi fac griji pentru mine. Câtă nevoie am de o vacanţă. Undeva departe de lume. Doamne, ce mă obosesc unii oameni! Slavă cerului (de ce ştiu doar exclamații care se leagă mereu de divinitate?) că în curând o să mă mut în cămăruţa mea, pe care n-o mai împart cu nimeni şi o să am parte de liniştea de care am nevoie.

Cât de greu e să duci la capăt un lucru pe care nu vrei să-l faci, dar trebuie să-l faci şi mai şi te împiedici de oameni pisălogi la tot pasul, care-s nişte vampiri energetici ce te seacă de ultima vlagă. E şi mai greu când ai prea mulţi ani de acasă şi nu poţi să spui: "Fată dragă, lasă-mă în pace! Nu vezi că lucrez? Dacă am zis de enşpe' mii de ori nu, înseamnă că e nu." I wish I had more balls ... Dar e criză peste tot.

Tot fac promisiuni ciudate şi nu-ştiu-pe-ce-bazate providenţei (una în care nici măcar nu-i sigur că, într-adevăr, cred) în speranţa că o să ies neşifonată din degringolada asta. Cât de ridicol şi poate fi ritualul ăsta. Şi de ce, totuşi, îl fac?


Katatonia - My Twin
(Total obsedată de cântecul ăsta.)