Sep 19, 2012

The Troubles

Wednesday, September 19, 2012 Posted by The Procrastinator 8 comments
It's happening again. Something huge and awful came up, out of the blue. And, of course, it had to happen now, didn't it? Now that I've finally got so many good, exciting things to look forward to.

Sep 13, 2012

Pentru că trebuie

Thursday, September 13, 2012 Posted by The Procrastinator 2 comments
Am o presimțire că dacă nu scriu ceva n-o să pot să merg la somn. Sunt într-o oarecare stare de nestare. Dar nu înrudită cu plictiseala. Ci cu dorința de-a face și a drege. Dar acuși e miezul nopții și ar fi cazul să mă odihnesc, doar m-am trezit la șase jumate azi dimineață.

De unde a izvorât oare atâta energie? Să fie de la dietă? Ori de la sport? Hmm. Nu cred că-i cazul, numai ce am început de luni. Poate e de la articole inspiraționale pe care le-am citit în ultimele luni. Sau poate doar pentru că mi-a ajuns  cuțitul la os.

Cert e că mă străduiesc să mă țin de tot ce mi-am propus. Chiar și când mi-e somn sau mă doare capul. Chiar și când mă dor mușchii de nu mai pot. Vreau să merg până la capăt și mă chinui să elimin toate scuzele pe care le-aș putea folosi ca să justific renunțarea.

Am mai multe "proiecte" pe rol:
  1. Primul ar fi "Sănătoasă, Suplă și Sătulă" plus Zumba de două ori pe săptămână. Până acum, numai de bine. 
  2. Următorul e legat de online. M-am apucat să citesc serios despre SEO, pare un domeniu promițător. 
  3. Apoi ar mai fi o colaborare pe copywriting. Sper să reușesc să furnizez niște articole mulțumitoare.  
  4. Urmează să mă înscriu la școala de șoferi.
  5. Am reluat studiul limbii germane.
Acum rămâne de văzut dacă o să reușesc să jonglez cu toate, și să-i dedic fiecărui "proiect" timpul necesar.

Cum mi-am luat încă o piatră de pe inimă (și anume să încerc să scriu puțin, măcar de dragul execrcițiului) pot să merg liniștită la culcare. Ziua 3 din seria "Ia Viața În Piept" s-a încheiat cu succes.

Aug 20, 2012

Lenea Chiar Doare

Monday, August 20, 2012 Posted by The Procrastinator , No comments
Am disciplina unui copil crescut de lupi. Mi-am cumpărat domeniu .com din dorința de a separa gândurile personale de "biznis", dar tot n-am reușit să mă detașez de stilul meu informal de-a scrie. Eram aproape sigură că, odată ce mă stabilesc pe noul blog, o să înceapă să curgă articole profesioniste din mine. Dar iată că a trecut mai bine de-o lună și abia dacă am apucat să public 5 articole amărâte, pe care le puteam posta la fel de bine și aici, pentru că nu văd cum m-ar putea lua cineva în serios citindu-le.

Pe cât de entuziasmată eram când am luat hotărârea că o să mă apuc serios de scris, pe atât de lipsită de motivație mă găsesc azi. Sunt prea obișnuita să fac doar ce-mi iese cu ușurință și să renunț cum dau de greu. Îmi propusesem ca primul lucru pe care să-l fac în fiecare dimineață e să mă străduiesc să aștern niște rânduri. Dar mai mereu amân și găsesc altceva mai "bun" de făcut. Până trec prin emailuri, prin articolele din Reader, prin feed-ul de pe Tumblr și ajung la zi cu serialele, s-a dus ziua.

Din teama de-a nu lăsa actualitatea să treacă pe lânga mine, am ajuns să-mi bombardez mintea cu informații, pe care nici nu le mai pot procesa îndeajuns. M-am abonat la zeci de ziare, bloguri și canaluri de Youtube. După ce epuizez doza zilnică, abia dacă apuc să rumeg ce am citit/văzut/auzit. De asemenea, cred că și slăbiciunea pentru seriale ușurele m-a făcut vulnerabilă și predispusă spre pasivitate. Creierul meu s-a obișnuit prea tare să savureze imediatul. Într-atât s-a agravat treaba încat nici nu mai am răbdare să mă uit la filme dacă-s singură.

Iar când mă trezesc în fața ecranului gol, lipsită de idei, capitulez repede. Nu reusesc să trec peste momentul în care aud doar greieri răsunându-mi în țeastă. Uneori e atât de dureros sentimentul de inutilitate încat apelez direct la anestezice (da, tot de seriale vorbesc) și intru într-o oarecare formă de hibernare, în timp ce ochii îmi sunt lipiți de imaginile frumoase. Și după câteva ore de privit ajung să uit că trăiesc în Romania, să cred că-s Zoe Hart și că am ceva de împărțit cu Lemon Breeland.

Mereu am câte-un motiv care să justifice lipsa progresului meu, dar adevărul e că sunt doar scuze. Scuze penibile care trebuie stârpite. Trebuie să continui să mă iau la trântă cu comoditatea asta paralizantă până într-o zi, când voi câștiga și ea se va retrage cu coada între picioare.
Hard work often pays off after time, but procrastination always pays off now.