Aug 17, 2010

(my) Summer Movies, Part I

Tuesday, August 17, 2010 Posted by The Mood Reader , , , , 5 comments
Am mai încercat o dată să fac o “recenzie” la un film şi am rămas dezamăgită de rezultat, aşa că m-am lăsat păgubaşă, zicându-mi că mai bine mă rezum la ceea ce stăpânesc. Dar ceva mă impinge să mai fac o încercare. Vara asta am avut parte de un "mini-maraton" de filme şi, parcă, aş vrea să împărtăşesc şi altora micile mele observaţii şi trăiri legate de filmele vizionate. Aş mai adăuga că termenul recenzie este pretenţios pentru ce voi scrie eu şi aş prefera să nu-l luaţi ca atare. Filmele le-am ales la întâmplare, din recomandările de pe mai multe site-uri dedicate artei cinematografice. Aleatorie va fi şi ordinea în care voi prezenta filmele. Pentru majoritatea filmelor voi evita să dau multe detalii, ca să nu alterez emoţia anticipării, însă, când o să simt că e cazul, voi comenta mai îndeamănuntul. De asemenea, de cele mai multe ori, evit să exclud posibilitatea vizionării unui film pe motiv că are review-uri proaste. Prefer să hotărăsc eu în ce măsură merită sau nu merită să-l fi vizionat. Încă ceva. Nu consider că opinia mea trebuie luată de bună, dar nici n-o să mă las impresionată de comentarii agresive, în caz că opiniile mele nu vor fi împărtăşite, fie cele bune, fie cele negative. Sunt gusturile mele şi n-o să mă justific pentru ele. Acestea fiind zise, să purcedem:

  • Death at a Funeral, a avut premiera în 2007 şi este o comedie neagră savuroasă, tipică umorului englezesc.
M-am găsit râzând pe tot parcursul filmului. De mult nu mi s-a mai întâmplat asta. Scenariul, deşi simpluţ, mi se pare foarte bine scris şi replicile inteligente. Cum se deduce şi din titlu, este vorba de o îmormântare a cărei desfăşurare nu-şi urmează cursul normal, ci apar tot felul de răsturnări de situaţie, pe care eu le-am găsit bine-gândite şi hilare, cu mici exepţii. Spre exemplu, mi s-a părut cam nefirească reacţia celorlaţi la epsiodul în care Simon era pe acoperiş. Mă gândeam că se vor găsi mai multi indignaţi.

Am rămas multumiţă şi de jocul actorilor, care mi-au părut foarte bine distrubuiţi. Personajele sunt foarte colorate umoristic şi posedă fiecare un farmec aparte. Nu cred să fi fost vreunul care să nu-mi fi plăcut. Cel mai mult mi-a plăcut personajul lui Alan Tudzk, pentru că m-a condus spre cele mai multe râsete.


Am încercat să văd şi varianta americană, din 2010, dar am renunţat după ce am constatat că dialogul e acelaşi, iar jocul actorilor cu mult sub cel al celor din variantă britanică.

All in all, Death at a Funeral a fost plăcut de vizionat şi, cu siguranţă, n-a fost timp irosit. Ca la majoriatea filmelor, am întâmpinat dificultăţi în acordarea unei note pe IMDb, pur şi simplu pentru că sunt atâtea aspecte care trebuie evaluate, şi, evident, nu sunt expert. Aşa că până la urmă i-am dat 8, ţinând cont de starea generală ce mi-a dat-o filmul şi de faptul că nu mai văzusem o comedie bună, de ani de zile.

  • Children of Men, a fost lansat în 2006 şi este produs al regizorului Alfonso Cuarón. Aşteptam cu nerăbdare să-l văd, pentru că sunt amatoare de SF-uri şi nu mai văzusem de ceva vreme unul care să mă impresioneze, iar trailer-ul mi-a plăcut. Trebuiam să ştiu mai bine, din moment ce Cuarón a regizat şi “Marile Speranţe” din ’98, care a fost o dezamăgire totală.
N-am citit foarte multe despre film, înainte de a-l viziona, pentru a nu periclita surpriza. Ei bine, aşteptările mi-au fost înşelate. Din păcate, voi dezvălui prea mult despre el, pentru simt că sunt o groază de lucruri de care trebuie să mă leg. Aşa că, dacă n-aţi văzut filmul şi vreţi să-l vedeţi vă sugerez să vă opriţi aici. Sunt atâtea lucruri “greşite” la filmul acesta, încât mi se pare că o să dureze o veşnicie să le punctez pe toate. Aşadar:

Premisa filmului mi se pare nesatisfăcătoare şi incompletă, pentru că, pentru un SF, e foarte slab argumentată ştiiţific. Ideea în sine, este foarte bună şi puţin exploatată până acum, dar felul în care e prezentată în film o ştirbeşte. Acţiunea se petrece în anul 2027 şi aflăm că de 18 ani nu s-a mai născut nici un copil. Se pare că în jurul anului 2009 femeile au devenit brusc infertile, dar nu există nici o explicaţie pentru asta. Se fac câteva speculaţii, poluare, încălzire globală. Pentru mine, problema de credibilitae apare în momentul în care constat că animale nu au întâmpinat această problemă şi nu se dă nici o explicaţie pentru asta. Adică, să fim serioşi, nicio femeie de pe întrega planetă nu e capabilă să aibă copii de aproape două decenii (lumea animală nefiind atinsă de asta) şi oamenii de ştiinţă n-au putut emite o ipoteză mai bună decât poluare sau încălzire globală? De asemenea nu ştim ce s-a întâmplat cu clonarea. Nici pomeneală de ea. Omenirea e pe cale de dispariţie şi totuşi posibilitatea clonării s-a evaporat. Per total, o premisă trasă de păr şi pentru un SF, pentru că lipseşte o cauză plauzibilă. Nu, nu mă aştept să mi se dea totul mură în gură, ci doar ceva inteligent. Dacă se voia mister în legătura cu posibilele cauze, atunci era mai bine să nu se vorbească deloc despre asta, nu să se dea explicaţii de grădiniţă.

Mai departe. Aflăm că lumea e în haos total. Daaar, din motive neelucidate, doar Marea Britanie e capabilă să-i facă faţă. De ce? Faptul că Anglia e o insulă nu-i motiv suficient.

Apoi e campania împotriva imigranţilor. Probabil se vrea a fi tema secundară. Din nou, n-aş avea nimic cu ea dacă ar fi argumentată cum trebuie. Să fie mai clară legătura ei cu tema filmului. Să dea indicii mai verosimile despre psihologia omului ce trăieşte drama morţii speciei. Şi de ce şi-ar irosi autorităţile atâtea resurse şi energie persecutând oamenii în loc să caute soluţii. Plus că secvenţelor legate de această temă parcă le lipeşte ceva, cred că fluiditatea.

Facem cunoştinţă şi cu o organizaţie care doreşte protejarea imigranţilor. Membrii ei îl răpesc pe personajul lui Clive Owen, ca apoi să-i ceară ajutorul. Liderul lor este fosta lui soţie. Punctul culminat este când Theo află că ajutorul e pentru singura fată de lume însărcinată, care a reuşit să rămână nedescoperită de 8 luni de zile. Hai să zicem că merge. Urmează o serie de răstunări de situaţie atât de slab alese şi construite, tipic filmelor de acţiune, cu urmăriri şi “boy saves girl, and the world”. Care ar fi mers şi ele dacă ar fi altfel gândite. Totuşi, din punct de vedere tehnic au fost reuşite.

Se pare că fata trebuie dusă pe un vapor al unei comunităţi ştiinţifice secrete care va pune pe picioare lumea. Din motive neelucidate, din nou, vaporul poate fi întâlnit doar în două locuri. Surpriză, cel pe care îl aleg e undeva în tabăra de refugiaţi, care e ca un teren minat. Probabil că regizorul voia să aibă ocazia să mai pună accentul pe haos şi război, dar în final n-a ieşit mai nimic de niciuna.
Rolul Oanei Pelea mi s-a părut penibil. Îmi pare rău, dar alt epitet n-am găsit. Când am citit pe undeva un comentariu, în care o domnişoară zicea că rolul şi jocul a fost excepţional, mi s-a făcut pielea de găină.

Secvenţa naşterii e chiar foarte bună, dar interesant cum n-au fost deloc complicaţii având în vedere că era abia în luna a 8-a şi nu s-au mai conceput copii de 18 ani. Ce mai, un miracol în toată puterea cuvântului!

Ce deliciu secvenţa în care toată lumea paralizează la vederea copilului, încetează şi focurile de armă pentru scurt timp şi nimeni nu reacţionează nicicum. Se vrea a fi probabil o scenă profundă ce ascunde un simbol. Lăsând la o parte faptul că au în faţa lor singurul bebe din lume, nimeni nu întrebă nimic : “Unde îl duceţi? “Ce se va întâmpla cu el”?. Nuuu, eu dacă aş vedea aşa o minune eu n-aş vrea să ştiu. Nimeni nu încearcă să ia copilul, nimeni cu excepţia organizaţiei pro-imigranţi (??!) care nu se ştie exact ce vrea să facă cu el. Vor s-o împiedice pe mamă să ajungă la vasul “Tomorrow” (did I mention there are some stupid names in this film?”) al comunităţii ştiinţifice Human Project, dar nu dau nici un argument concret, sau nu arătă vreun plan anume pe care să-l aibă.

Aşadar, un scenariu, slăbuţ. Acţiunea sacadată, mereu în pripă. Dialog slab, puţin, spre deloc. Jocul actorilor…N-am nici un cuvânt de bine nici în legătură cu asta. Cu privire la jocul lui Clive Owen nu mă pot pronunţa şi nu pot fi obiectivă, deoarece pentru mine e unul dintre cei mai antipatici actori. Nu ştiu exact de ce. Fizionomia, aspectul neîngrijit, tonalitatea vocii sale, toate astea mă fac să mă gândesc la el, ca la un bărbat primitiv, încuiat şi violent. Deşi ,cu siguranţă, e doar o impresie, nu schimbă faptul că pentru mine nu intră la categoria actorilor credibili sau măcar suportabili. Nici ceilalţi actori nu mi-au făcut o impresie mai bună. Adică, Julianne Moore şi Michael Caine au jucat atât de puţin încât nu am cum să spun ceva de jocul lor, nici de bine, nici de rău. În rest, fata însărcinată mi s-a parut antipatică, la fel ca şi moaşa cu dreadlocks (??!). În fine, personajele, la fel de slab concepute ca şi scenariul.

Filmul s-a vrut a fi unul profund, încercând tot felul de dedesubturi, tratând mai multe teme importante, amestecându-le şi făcând ghiveci din fiecare, până la urmă. În mare, consider filmul neconvingător spre agasant. Cel puţin pentru mine, nu şi-a atins ţinta. În loc să mă facă să mă concentrez pe problemele cu care s-ar putea confrunta umanitatea, în viitor, m-a pierdut distrăgându-mi atenţia prin lipsurile sale. Cred că i-aş da un 6 cu indulgenţă, doar pentru tematică şi tehnică. Cel mai supărător lucru e că ar fi putut fi un film bun, dacă ar fi ajuns pe mâinile potrivite. Ideea infertilităţii globale şi consecinţele ei fiind foarte bună, dacă e dezvoltată cum trebuie.

M-a surprins şi valul de review-uri foarte positive. Peste tot. Am văzut chiar “cel mai bun film al anului 2006”, “cel mai reuşit SF din ultimii ani”, “genial”, “profund” şi “impresionant”. E una să-ţi placă faptul că are o premisă interesantă, poate chiar originală, şi tehnică bună şi alta să ignori celelate aspecte. Dacă îl analizezi atent, bucăţică cu bucăţică, se vede că filmul are multe lipsuri pentru preţenţiile pe care le are. Îi lipseşte, în multe puncte, verosimilitatea. Probabil şi eu sunt un pic cam dură, însă de aici până la “genial” mai e cale lungă. Dar până la urmă, e doar o părere.

5 comments:

Richie said...

Vai, mi-ai declarat razboi :)! Te-ai legat de filmu meu preferat al lui Cuaron, unul din Sf-urile cele mai misto din ultimii ani. Nu se poate asa ceva.

In primul rand regizorul e un talent si-ti recomand spre vizonare Y tu mama tambien, un film delicat despre un triunghi amoros de tip 2 baieti si-o strengarita care mi-a parut revigorant in materie de povesti de dragoste. Apoi acelasi Cuaron e responsabil pentru drumul pe care l-a luat Harry Potter, intrucat regizand al treile episod (Prizoner of Azkaban) a abordat o tenta intunecata si a inceput sa-i maturizeze pe protagonisti, si pe auditoriu totodata, transformand filmele in adevarate povesti de magie si horror.. e filmul in care la final un erou bun moare in chip dramatic, ceea ce nu mai era "funny".

Apoi vorbesti de premisa care pare nesatisfacatoare si incompleta. Draga mea, e o distopie SF dupa un roman de P.D. James si daca iti amintesti Eseu despre Orbire al lui Saramago sau 1984 de Orwell, nici acolo nu se prea dau explicatii despre cum s-a ajuns la respectivul status quo. Lucrurile se intampla si sunt atat de "posibile" incat nu te mai gandesti din ce cauza ci te concentrezi pe 'acum ce facem'.

Scenariul mie mi-a parut excelent si nu cred ca sunt singurul.. nenumarate nominalizari la premii valoroase (chiar si Oscar) si un premiu de necontestat de la USC Scripter Award. Zic ca cel putin aici profesionistii stiu mai bine decat noi..

Eu am indragit filmul insa datorita realizarii. Trecand peste ideea in sine, care percuteaza la nivel mental imediat cu drama unei lumi fara viitor, filmul are un aspect foarte actual si te prinde cu sentimentul de nesiguranta dat de anarhie si haos pe de o parte si de "statul politienesc" pe de alta parte.. Fiind vorba de UK, de insulari, e oarecum normal ca acestia sa fi devenit izolati intr-un viitor atat de intunecat, ei oricum sunt mai mult britanici decat europeni.. Cinematografia a fost cea care m-a uluit cu adevarat, modul in care e filmat si imaginea in sine, cenusiul ala si aspectul de cosmar al unor orase distruse era atat de autentica.. Tehnic cred ca filmul e remarcabil.. sunt cateva scene de actiune care pur si simplu mi-au luat rasuflarea, urmarirea cu masini, filmata cu o singura camera intr-o filmare continuua si cea dintre ruine cand personajul principal fugea de trupele alea inarmate si intra prin cladiri..

Rolul lui Clive Owen a fost excelent, un pic retinut ce-i drept dar pun pe seama nevoii de a personifica un tip de om speriat si naucit dar care incearca sa-si pastreze cumpatul, simtul realitatii si sa n-o ia razna.. E un erou intr-un film de actiune, dar atipic nu sare sa impuste si sa faca victime intr-un exces de testosteron, nu braveaza ci incearca sa supravietuiasca. E temator dar si nesabuit totodata, se avanta intr-o aventura dinasta dintr-un sentiment de "barbatie", ca sa nu para las.. sau pentru ca "it's the right thing to do". Nu mai tin minte prea multe din el, l-am vazut chiar in 2007.. dar e un film de colectie ca sa spun drept.

Sper doar sa intelegi de ce atat de multa lume il apreciaza.. e un film bun, sa stii, pacat ca tie nu ti-a starnit resorturile alea interioare in modul pe care l-a intentionat.. Poate ca aveai alte asteptari poate ca nu-ti place Owen.. cine stie.

Oricum felicitari pentru efort, sa scrii despre ceva ce nu-ti place are un efect eliberator probabil.. dar nu pot fi de acord cu parerea ta. Insa ti-o respect, iti apartine.

Despre Death at a funeral, numai de bine. Filmul britanic e genial si amuzant.. Sunt de acord cu tot ce-ai spus. Varianta americana nici n-am catadicsit s-o vad...

A Not So Spotless Mind said...

Ok. M-ai cam pus in incarcatura, asa ca m-am hotarat sa mai citesc niste recenzii, atat pozitive,cat si negative. Cele pozitive au fost toate extrem de laudative si nu le-am putut imbratisa, nici cand am citit argumente in favoarea unor lucruri pe care nu le vad deloc in film. Au fost si comentarii negative fara sens ale unor oameni care just didn't get much of anything, and didn't give a damn about essence, asa ca le-am ignorat. Apoi am dat de cele in care am gasit sustinere. De oameni care apreciau filme bune si care totusi n-au fost convinsi de film. Putini, cati om fi, stim de ce filmul ne-a dezamagit. Si totusi cred ca fiecare a vazut ce a vrut sa vada, nu ce era de fapt, ca un fel de oglinda personala. La mine cred ca s-a reflectat cinismul si dispretul fata de clisee pretentioase. In altii s-a reflectat optimismul si speranta. Ca si cu Avatar.

A Not So Spotless Mind said...

Imi pare rau sa stiu ca tocmai tie ti-am declarar razboi ;)). Dar asta e, asa am simtit eu filmul. Chiar ma gandeam la tine cand am scris si speram sa nu fii printre aceia care-l elogiaza. O sa mai astept o vreme, ca sa-l revad, cine stie, poate atunci o sa-l imbratisez pozitiv. Stiu ca a fost nominalizat la Oscar, de asemnea ca a fost foarte bine primit de criti si cu toate astea, pentru mine filmul a fost cel putin incomplet. Si era important DE CE (pentru mine). Tehnic poate a fost bun, dar n-a fost suficient sa ma prinda. Poate si din cauza lui Owen. Ti-am zis ca nu comentez prestatia lui, datoria antipatiei care mi-o inspira. Cat despre regizor, da, I should watch more of his works. Of course, si eu iti respect parerea (si a altor 80% care au apreciat filmul), dar nu pot fi de acord cu ea.

Richie said...

Don't worry, we agree to disagree.. Nu tre sa fim de acord asa ca nu cred ca mai ai nevoie de revizionari. Eu insa am :)) M-ai facut sa-mi vina pofta de el.

Camelia said...

Voi sunteti placut de citit atunci cand nu cadeti de-acord. :) Ar trebui sa faceti asta mai des