Sunt printre puţinii norocoşi care au avut parte de o copilărie fericită. De la 2 până la 5 ani am locuit cu bunica la ţară. Am putut să-mi manifest rebeliunea cât am vrut, pe uliţa satului şi aş putea spune că am fost chiar răsfăţată, deşi nu mi-a fost tolerată niciodată lipsa de bun-simţ. Sunt recunoscătoare că am avut-o pe băbica mea, care a ştiut să-mi facă toate poftele, dar ştia şi să mă pedepsească blând, când era cazul. Orice am învăţat de la ea am învăţat nu de teamă, cum a fost cu ai mei, ci pur şi simplu a rămas sădit în mine, fără ataşamente neplăcute.
Da, am fost un copil fericit, datorită ei, pentru că am primit iubire în locul constantelor presiuni de mai târziu. Mă mai pedepsea când plecam de acasă şi uitam să mă mai întorc, dar niciodată într-atât încât să mă marcheze. Iar în rest, era aşa cum orice bunică ar trebui să fie. Mă bătea uşor pe spate când trebuia să adorm...
Text Widget
"Sand is overrated. It's just tiny, little rocks."
Jun 18, 2009
Jun 17, 2009
Am fost iubită
Bunica ... cea care mi-a adus atâta bucurie în viaţă, în ciuda faptului că era un om atât de simplu. În copilărie o iubeam enorm şi cred că am ştiut să o apreciez o vreme şi după ce ne-am mutat la oraş, cu ai mei. Apoi am început să cresc şi m-am transformat într-o adolescentă mai distantă care nu mai avea răbdarea de odinioară pentru a sta de poveşti cu băbica ei. Nici mama nu nu mi-a dat un exemplu foarte bun, pentru că o certa foarte des pentru mai orice făcea, de parcă ar fi fost un copil. Eram în continuare ataşată de ea, dar nu i-am dedicat suficient timp pe cît ar fi meritat. Credeam că am destul timp pentru asta. Credeam că e nemuritoare. Credeam că va trăi să-şi vadă strănepoţii.
Dar nu a fost aşa. Anul trecut, în septembrie, revenisem în Cluj pentru școală. O lăsasem bine. Cam slăbită ce-i drept, dar mă gîndeam, e ceva firesc, datorită vârstei. Printr-un telefon aflu...
Jun 12, 2009
Somn bizar
Din depărtare o melodie suavă ce îneacă simţurile mă cheamă constant să-mi închid ochii şi uit de mine. Aproape că m-am simţit bolnavă dormind atâtea ore peste cele normale. Mintea mi-e la fel de grea ca atunci cînd te trezeşti după un somn lung şi greu şi nu mai ştii ce zi e, ce an e, ce cauţi acolo. Deşi aş zice că mai mereu sunt suspendată într-un spaţiu fantomatic, trasat de linii mânjite, neclare, totuşi, în ultimul timp resimt asta mai mult ca de obicei.
Nu-mi doresc decât să treacă timpul cât mai repede, să ştiu ce e real şi ce nu. Relaţii tulburi și obositoare. Oameni stranii pe care nu reuşesc să-i înţeleg până la capăt. Atâtea întrebări ce nu-şi găsesc răspuns. Până când atâtea incertitudini? Până când doar praf în vânt? Până când doar letargie şi inerţie?
Flyleaf - All Around M...
Jun 5, 2009
Epopeea Nimicului
Mă bătea gândul, de ceva vreme, să-mi şterg blogul, nu de alta, dar prea mulţi cunoscuţi au început să-l citească şi nu mai puteam să scriu despre mai nimic, pentru că imediat eram asaltată cu întrebări, cicăleli & co.
Poate mă simţeam şi sufocată (ce ridicol sună) de cei 135 "fani" adunaţi graţie "magnificului" "Followers". Aşa că pe lângă schimbarea linkului, mi-am mutat scriiturile pe alt profil. Sper că aici mă vor urma doar cei ce găsesc cu adevărat plăcere în citirea blogului meu. Am renunțat, în plină glorie, la poziția din topul Zelist și la simpaticul link ce mi-a adus o exagerată recunoaștere pentru nişte gânduri amărâte, vrute şi nevrute, doar pentru că se poartă să citești bloguri frecventate de multă lume.
Recunosc că m-am cam umflat în pene de la ultimile statistici ale traficului, iar acum încerc să scap de mândria asta proastă care se...
Jun 1, 2009
The Fading Sunshine of a Not So Spotless Mind
If I could erase my memory, I'd erase the last couple of years with no doubt, whatsoever. If I didn't have the choice to erase a limited period of time, then I'd erase it all. No second thoughts. I'd start over.
But would I be happy, not knowing who I am? Even though "you" is defined by a bunch of mistakes, in the end one finds comfort in knowing they are theirs, nobody else's. Certainty is what people take comfort in. They fear not knowing. But now, knowing what I know, I'd choose not to know.
If I could, would I choose to be someone else? Perhaps not, I'd just choose to be different. I'd choose to be the "me" I wanna be. What's stopping me to be be the me I want to be? Not much. Just 21 years.
Big Sky (Feat. Audrey Gallagher) by John O'Callaghan on Groovesha...