În unele dimineţi mă trezesc cu o senzaţie bizară, de confuzie, mai mult obosită decât odihnită. Semn că visele mi-au fost din nou tulburi, m-au atacat. La fel ca azi. Cred că m-au afectat evenimentele de ieri mai mult decât aş fi vrut.
Nu vreau decât să simt că-mi aparţin, nimic mai mult. Ei continuau cu telefoane, peste telefoane. Când atacuri, când luatul cu zăhărelul. Respir atât de greu. Acea spaimă nerostită. E acolo în momentele de răscruce în viaţa mea.
Ştiu că până acum am trecut cu bine peste tot. Atunci de ce mi-e teamă dacă ştiu că o să fie bine? Acum, ca şi de atâtea ori, mă simt nelalocul meu. Mă simt ca un peşte pe uscat. Privesc în jurul meu şi totul mi se pare atât de ostil. Poate au dreptate. Poate chiar sunt cea anormală. Normalitate. De ce normalitatea mea nu corespunde cu a lor? De ce trebuie să mă simt mereu ca o ciudăţenie, ca o greşeală a naturii? Pentru...
Feb 21, 2009
Feb 18, 2009
Je t'aime toujours pour toujours
Azi, gândurile m-au purtat din nou spre tine. De cînd am reuşit să mă desprind de toată gălăgia în care trăiam, în care intrasem înadins ca să uit de durere, mă gândesc tot mai mult la zilele fericite alături de tine, dar nu jind, ci cu recunoştinţă. Recunoștință pentru şansa de a fi trăit toate acele momente. Abia acum, după trei ani, realizez cât de perisabilă e fericirea, cât de rar îţi bate la poartă şi te lasă să o inviţi înăuntru.
Se spune că unii oameni ajung la sfârşitul vieţii fără a fi cunoscut iubirea. Cât de trist trebuie să fie pentru ei. Când mi-ai frânt inima fără să vrei, credeam că sunt norocoşi. Acum ştiu mai bine. "For it is better to have loved and lost than never to have loved at all". Iubire ... Oare chiar ne-au iubit?
Ne-am găsit zâmbind şi ne-am luat rămas bun tot zâmbind. Oare chiar te-am iubit? Cred, la fel ca tine, că da, a fost iubire. Poate n-a fost sub cea...
Zilele lui Făurar
Azi a plouat cu noroi. Frig crunt, înghesuială pe autobuse. Toată lumea căuta să se adăpostească de vântul biciuitor.
Am ajuns la şcoală şi m-au înveselit feţele zâmbitoare ale colegelor neobişnuit de binedispuse, ţinând cont de vremea urâtă şi de faptul că am început semestrul doi. Mi-am zis că n-are rost să rămân morocănoasă şi m-am alăturat veseliei. Apoi curs ţinut de ameţitoarea Ms. Fox. Am depus eforturi considerabile să nu adorm. M-am jucat X şi O cu o colegă și am supraviețuit până la sfârșitul celor două ore.
Doamne, cât de frig a putut să fie astăzi! Am abandonat o serie de planuri şi am pornit spre casă. Pe drum, am poposit la Visions pentru o consultaţie. De o bună bucată de timp mă deranjau foarte tare ochii când lucram la calculator. Picăturile alea de ochi sunt cumplite. Vreme de câteva ore n-am reuşit să văd nimic de aproape. Un bătrânel din autobus a rămas...
Feb 17, 2009
Sunt şi pot
Am revenit. Oarecum. Mintea mi-e departe, încâlcită în planuri şi vise.Vacanţa n-a fost nici pe departe atât de odihnitoare sau liniştită precum speram. De fapt, nici nu ştiu de ce m-am îmbătat cu apă rece. Trebuia să mă aştept, pentru că nimeni nu se schimbă peste noapte. Ai mei mă aşteptau cu chef de răfuială, fără să le fi dat un motiv, but then again, nu le trebuie un motiv întemeiat să se poarte cu mine de parcă aş fi sacul lor de box . E destul motiv că m-au făcut şi că mănânc o pâine din banii lor. De parcă eu le-aş fi cerut să vin pe lume. Cine e la îndemână când trebuie să dea afară toate mizeriile şi frustrările adunate de când s-au născut? Ioana, of course.
Oamenii ăştia sunt foarte strângători. Strâng toate eşecurile, oricât de nesimnificative ar fi, le adaugă acolo în straiţă şi apoi setează placa pe lamentare. Nu cunosc noțiunea resemnare și mers mai departe....
Feb 8, 2009
Douăzeci şi unu
Nu azi. Ieri. 07.02.2009. Am îmbătrânit. Anii chiar au trecut pe nesimţite. De multe ori, privind în jurul meu, privind la timpul care a trecut, am impresia că nimic din tot ce-a fost n-a fost aievea, ci doar un vis sau un văl de fum.
Ziua mea de naştere a fost ceva întotdeauna ceva banal, o zi ca oricare din celelalte zile, atât că aveam parte în ziua aia de tort de ciocolată şi câteva cadouri de la ai mei. Până anul ăsta. Anul ăsta am avut parte de o zi minunată. Parcă şi soarele mi-a zâmbit. Afară cald şi bine. Am plecat dis-de-dimineaţă cu sorămea la "shopuieli" şi a fost printre puţinele dăţi în care chiar m-am simţit bine la cumpărături. Am umblat până n-am mai putut de picioare şi am...