Mar 14, 2013

Viața la bloc

Thursday, March 14, 2013 Posted by The Procrastinator 2 comments
Eu sunt trează de pe la 4 pentru că somnul mi-a fost întrerupt, din nou, de vecini melomani. De asta au fost niște băieți de băieți cu pasiune pentru hip-hop oridinar. Și mai și stăteau la povești la volum maxim, pentru că și muzica era, în mod normal, la volum maxim. M-am chinuit în pat vreo două ore, cu perna și plapuma peste cap, dar vezi să nu ajute. În momente de genul mă bucur că n-am permis the port-armă.

Cred că stau deasupra, în locul tipelor care au plecat după ce au inundat bucătăria proprietarului. Știu asta pentru că apa a trecut și prin tavanul nostru și după aceea am auzit câteva zile doar sunte de ciocan și bormașină. Câtă caznă am avut și cu dumnealor. Aveau ceva cățel care plângea într-una, pentru că îl lăsau singur mult timp.  În timpul zilei nu era mare lucru, puteam să stau la calculator, cu căștile pe urechi și era suportabil. Dar se întâmpla adeseori și noaptea. După ce au făcut alți vecini scandal a dispărut câinele.

Și pe când am zis că pot răsufla ușurată, dragele de ele au început să fie foarte matinale. Se trezeau așa pe la 5-6 și deschideau televizorul. Cu asta m-am obișnuit, dar apoi probabil au prins curaj că n-a comentat nimeni nimic și au început cu sesiunile muzicale. Erau pasionate de niște melodii de pe la biserică, și le puneau pe repeat în draci. Eu plecam la muncă la 9 dimineața și mă întorceam pe la 8, pentru că programul era de la 10 la 7, dar era departe sediul de unde stau. Și uneori mă întorceam la capătul puterilor și tot ce-mi doream era să dorm ca un buștean, dar ele se certau și auzeam numai țipete și bubuituri de sus. Și dimineața a luam de la capăt cu muzica.

Am îndurat cât am îndurat până într-o zi, când m-am trezit cu "Iisus, te iubesc, bla bla bla", pusă pe loop. Nici cu dopurile în urechi n-am reușit să scap, așa de tare era muzica. Ruptă de somn și cu o falcă în cer și una în pământ m-a dus sus și i-am bătut la ușă. Aveam deja un scenariu în cap, printre care și "Așa te învață Iisus, să chinui două etaje cu tânguieli de la casetofon"? Nu exagerez când zic două etaje, pentru că auzeam ecoul de la muzică de cum am ieșit de pe ușă. Dar până la urmă am rugat-o să dea mai încet, sau să-și amâne ritualul pe amiază. Nu i-am vorbit urât, dar cred că s-a speriat la cât de amenințător trebuie să fi arătat. Eram nemaispus de furioasă. Oricum, după faza asta au lăsat-o mai moale. Au rămas destul de gălăgioase, dar la un nivel suportabil.


Și iar am stat liniștită 2-3 luni până când s-au mutat vecinii de vis-a-vis, care erau foarte ok, și au venit alții. Și a început iadul pe pământ. Manelo party every night, de la 11-12 până pe la 6 dimineața. Și una din tipe tot la câteva zile se certa cu iubitul de credeam că se omoară. Avea o voce din aia răgușită și stridentă și auzeam totul de parcă erau în cameră cu mine. Aici nu am mai fost așa vitează, pentru că iubitul dânsei era un bărbat de etnie, care arăta de parcă trăgea toată ziua de fiare. L-am văzut o singură dată intrând și mi-am zis că nu cred că aici e posibil dialogul. Oricum nu eram singurii chinuiți, așa că îi auzeam deseori pe alți vecini că le bat la ușă și îi roagă s-o lase mai moale. N-au lăsat-o și vreme de vreo două luni m-am tot chinuit să găsesc o soluție. Apoi au dispărut subit, ca și cum n-au fost. Vreo câteva luni n-a mai fost nimeni acolo, și a fost foarte bine. Mă rog, mai aveam parte, din când când, de vreo petrece de top, de bubuia tot blocul, dar era în regulă, pentru că se întâmpla rar.

Dar, cum lucurile bune nu durează o veșnicie, apartamentul de vis-a-vis a fost ocupat de niște studente care de pe la 7 dimineața bagă MTV-ul la maxim. Ce, doar să nu moară vecinii fără cultură muzicală generală. Am auzit ¨Apa a Loredanei Groza și alte câteva hituri autohtone, până mi-a venit greață. Așa a fost vreo lună de zile, dar, recent, parcă s-au mai potolit. Probabil au primit plângeri și ele. Tot am zis că le zic ceva, dar m-a tot abținut.

Deși s-au mai calmat studentele, nu înseamă că liniștea îmbracă această clădire. Avem ceva pasionat/ă de bumți bumți (muzică de club) care rulează muzica 12/24. Numai că de la el/ea nu auzim decât în timpul zilei și sunetele vin de undeva de mai departe de apartamentul nostru, nu noi suntem principalli chinuiți, deci pot să dorm chiar daca-i tipul/tipa acasă. Bine, când n-ai un moment de liniște un weekend întreg, începe să devină ca picătura chinezească.

Concluzii:
1. Blocul ăsta e plin de melomani.
2. Eu am șanse mari să ajung la știrile de la ora 5.

Sugestii pentru cum aș putea rezolva problema asta fără să recurg la violență?

2 comments:

Cezara said...

Ia legatura cu vecinii si faceti presiuni colective si organizate. Daca 'melomanii' stau in chirie, vorbiti cu proprietarii. Daca ai vecini care-s acasa in aceeasi perioada cu tine, mergeti si bateti impreuna la usile nesimtitilor de cate ori dau muzica tare si nu cedati pana nu cedeaza ei, in ideea 'ma deranjezi pe mine, te deranjez pe tine'. Tineti impreuna evidenta deranjamentelor si faceti plangere colectiva la politie. Cu cat sunteti mai multi si-i atacati pe mai multe fronturi, cu atat aveti mai multe sanse sa-i dresati si nu trebuie sa va faceti griji de vreun tragator de fiare. Si nu cedati nici un pas ca 'melomanii' tind sa uite repede ce-au invatat despre traiul in civilizatie. Cere timp si perseverenta, ca orice dresaj, dar, cu presiunile potrivite, are sanse sa functioneze.

Pe de alta parte, puteti oricand sa va mutati si sa traiti in liniste intre oameni care inteleg cum functioneaza traitul la bloc ;))

The Procrastinator said...

Da, m-am gândit să ne mutăm, dar nu ne permitem, momentan.
Sunt pregătită să dau de proprietari și să vorbesc cu ei.
Dar pe lângă asta, în weekend mi-am procurat niște dopuri de urechi, să vedem cum se schimbă scenariul cu ele.
Oficial, nu-mi cunosc niciun vecin și încerc să-mi fac curaj să abordez să-i întreb dacă pe ei nu-i deranjează zgomotul. Dar probabil ăsta e pasul următor.