Când m-am angajat eu, acolo lucrau cel mult 30 de oameni, tura de dimineață și de seară la un loc. De abia se simțea că lucram într-o corporație. Dar, cum se fac angajări în draci și o să se ajungă la peste 100 de oameni, a trebuit să schimbăm locația pentru că nu aveam loc dincolo. Clădirea e nouă, modernă, dar majoritatea am da orice să ne întorcem la ce era înainte. Atmosfera e așa sterilă și amplasarea birourilor e total diferită acum. Unii oamenii care erau la doi pași de mine sunt la celălat capăt al sălii.
Urmează schimbări și la conducerea departamentului și sincer mi-e groază de urmări. Până acum, în ciuda voulumui de muncă infernal mereu dădeam de o față zâmbitoare și ne petrecem pauzele râzând. Însă, de când ne-am mutat numai fețe posomorâte. S-a schimbat și programul pauzelor. Fiecare se trezește că e singur aproape în pauza programată.
E foarte ciudat. Mi-e teamă să nu ajung iar în starea în care eram când mi-am dat demisia dincolo.
3 comments:
Hello,
Eu zic sa iti vezi scopul.Din nefericire nu vei gasi padure fara uscaturi.Decat sa ajungi intr-un ghetou al unei niscavai firme,mai bine acolo. Eu fac 4 ani pe 9 martie la un loc de munca pe care il urasc, dar sunt prea orgolioasa ca sa renunt din cauza unor prosti. Imi vad interesul si eu zic ca Dumnezeu mi-a dat alternative fantastice pentru timpul de dupa lucru. Keep faith!
multa putere si dorinta de adaptare.in final, merita sa ramai acolo daca suma avantajelor e mai mare decat suma dezavantajelor si daca nu-ti afecteaza cu nimic integratatea personala.
Deja e mai bine. Incet, incet ma obisnuiesc si cu noul spatiu si noile imprejurari. Daca fac o lista cu pro si contra argumente, este destul de evident ca merita sa raman. Multumesc mult pentru urari! :)
Post a Comment