Mar 30, 2013

I'm a geek. So what?

Saturday, March 30, 2013 Posted by The Procrastinator 3 comments

Azi noapte m-am comportant ca un adolescent abia ieșit din găoacea căminului și aruncat pentru prima dată în lume. S-a organizat o ieșire cu colegii și am fost și eu la câteva în trecut. Au fost drăguțe ieșile de până acum, dar asta pentru că mergeam într-un pub la o bere și povesteam. Acuma s-a făcut rezervare într-un club și sincer nu aveam chef de așa ceva. I don't like dancing in public și trebuie să am să am un soundtrack foarte precis ca să fac excepție. Așa că am zis că mă sustrag de la ieșirea asta, până când am fost asaltată cu proteste de gen "tocilară" și că trebuie să dau dovadă de team spirit pentru că era o petrecere de farewell pentru o colegă a cărei ultimă zi a fost azi.

Așa că am zis că hai, să nu fiu eu aia nașpa și am ieșit să cheltui bani pe care oricum nu-i am, pentru că-s o leșinată care n-are cojones să zică "I love you people, dar pentru mine distracția nu înseamnă ce înseamnă pentru voi așa că o să-mi asum riscul de a lua o decizie care-mi va atrage o sprânceană ridicată din partea grupului."

Am ieșit așadar, și am stat o vreme încercând să conversez cu lumea, dar a trebuit să renunț rapid pentru că muzica era prea tare. Când a fost vremea să comandăm băuturi câteva persoane au început să facă mișto de mine, cum că iar o să-mi comand milkshakuri sau cola, ca dățile trecute. Muzica era oribilă, din ciclul hituri autohtone, ochii îmi lăcrimau de la fum, și în general începeam să mă simt ca naiba așa că a trebuit să servesc câteva shot-uri de tărie ca să nu fug de-acolo mâncând pământul. Lumea trăgea de mine în disperare să merg și eu să dansez și mi-am petrecut timpul încercând să fug de mâinile astea, dar și de cele ale unori cocălari dubioși care încercau să infiltreze în gașca noastră. Erau mega torpilați și nesimțiți și dornici de pipăieli.


La un moment dat n-am mai scăpat de insitențele unor colege și am dansat și eu 2-3 melodii. Chestia asta a fost acompaniată de niște reacții super exagerate de gen "Ia uite că dasează și X, hahaha." sau "Bravo, vezi că se poate" care știu că erau bine intenționate, dar era mai bine dacă tăceau și se comportau ca și cum e o chestie aboslut normală, în loc să comenteze într-una și să mă facă să mă simt ca o maimuță pe o sârmă. Am plecat când lumea era încă în formă, pentru nu mai voiam să beau, voiam doar să mă car de acolo. Chiar și amețită m-am simțit ok maxim jumătate de oră din cele 4 petrecute acolo.

Sunt supărată pe mine, pentru că zici că-s o adolescentă care e încă în stadiul acela în care trece peste propriile dorințe pentru a face pe plac grupului din care face parte. Știam că n-o să mă simt bine cu ieșirea asta. Deja mă cunosc și știu care-mi sunt limitele. Și îmi vine să mă bat că cedez unor presiuni numai ca să nu se facă mișto de mine și să mi se zică că-s o pocăită sau tocilară. În primul rând beau puțin și rar pentru I just don't enjoy drinking as much as most people around me. I never have. Nu știu exact de ce. Știu doar că nu e din cauză că-s religiosă, ba chiar nu poate fi mai departe de adevăr afirmația asta. Sunt atee, deci orice decizie pe care o iau n-are absolut nici o legătură cu religious guilt.  Chiar dacă aș fi credincioasă, nu văd ce ar fi chiar atât de rău în asta. Ar trebui să pot să mă comport așa cum îmi pică mie bine.

Mai bine m-aș fi simțit dacă aș fi venit direct acasă și să dorm ca să pot să mă trezesc devreme să termin cartea pe care o citesc săptămâna asta. Uite, asta chiar mă face fericită. Să citesc. Să stau să ascult muzica ce-mi place.  Să stau pe Internet și să citesc despre lucuri care mă interesează. Și pot să mă rup de activitățile astea, dar dacă simt că e pentru ceva ce merită.

Asta nu înseamnă că am ceva cu cei care se distrează pe ringul de dans, într-un club. I don't  care about them. I don't judge them. They have a blast drinking and partying? Good for 'em. But I don't get why I should be judged and rejected for enjoying different things. I am a geek. I should embrace it and I should be proud of it.

3 comments:

Cezara said...

The geekness is not yet strong enough within you, young padawan ;))
Recomand 'sunt pe antibiotice' sau 'azi nu, ma deranjeaza stomacul, dar poate data viitoare' pentru cand nu vrei sa bei si 'i-am promis lui Vlad ca facem ceva impreuna' pentru cand vrei sa pleci repede sau sa nu mergi deloc. Pentru ocazii uber speciale, un cadou simbolic si scuze din abundenta inlocuiesc foarte bine prezenta personala la activitati din astea. Incet incet o sa-ti cresti propria pereche de cojones de otel si o sa fie destul sa spui 'nu' ca sa te lase lumea in pace :)

Adina Ioniță said...

Mi-ai trezit nostalgia fragedei adolescente cu toate aventurile, indoielile si framantarile existentiale.

Cristina said...

Bai omule, scrii superb. Si ma regasesc in tine 100%.