Nov 10, 2008

Into the Wild

Monday, November 10, 2008 Posted by The Mood Reader 9 comments
"There is a pleasure in the pathless woods
There is a rapture on the lonely shore
There is society, where none intrudes,
By the deep sea, and music in its roar
I love not man the less, but Nature more"
- Lord Byron
_____________________________________
Astfel începe un film ce m-a frapat, prin ... absolut tot. Mi-l recomandase o prietenă spunându-mi că mă va captiva cu siguranţă. Eram şi eu destul de convinsă că aşa va fi pentru că mă cunoşte destul de bine, dar, totuşi, nu mă aşteptam să fie într-atât. Pentru mulţi, probabil, e un film reuşit, bine relizat, însă pentru mine e, oarecum, materializarea frâmantărilor mele. O mare parte din mine s-a identificat cu Christopher McCandless. Aceleaşi întrebări, dorinţe, pasiuni, acelaşi conflict interior cauzat de părinţi nefericiţi şi o societate de multe ori bolnavă. Aceeşi revoltă faţă de mizeria lumii, acelaşi Jack London care mi-a hrănit spiritul cu operele sale. Aceeași nevoie de libertate. Doar că eu n-am avut niciodată curajul să lup pentru ceea ce mi-am dorit, mereu i-am pus pe cei din jur pe primul loc, am încercat să mă confomez regulilor impuse de alţii, trăind cu adevărat doar în mintea mea, crezând că aşa e corect. El a avut puterea să facă ceea ce îşi dorea, să caute libertate şi fericire în cele mai simple lucruri. Şi nu, nu e doar un film. E o poveste reală. "I look at the world and see no understandind" ... E liniştitor să ştii că, totuşi, mai e, sau a fost cineva, undeva, care simte asemeni ţie. Nu mă mă ridic nici pe departe la înălţimea curajului şi nebuniei lui, dar am găsit un imblod şi o încredere în mine pe care nu credeam să le am.

"Two years he walks the earth. No phone, no pool, no pets, no cigarettes. Ultimate freedom. An extremist. An aesthetic voyager whose home is the road. Escaped from Atlanta. Thou shalt not return, 'cause "the West is the best." And now after two rambling years comes the final and greatest adventure. The climactic battle to kill the false being within and victoriously conclude the spiritual pilgrimage. Ten days and nights of freight trains and hitchhiking bring him to the Great White North. No longer to be poisoned by civilization he flees, and walks alone upon the land to become lost in the wild. (Alexander Supertramp , May, 1992)"


9 comments:

Zâna said...

genial filmul!l-am vazut acu vreun an de zile si mi-a placut la nebunie!

Richard M. Ilie said...

Genial dar totusi sa ne pastram luciditatea.. tipul a murit tocmai pentru ca nu era pregatit sa traiasca intr-o asemenea libertate. Si asta e tragedia. Ne-am pierdut instinctele, cunoasterea, abilitaile naturale de a supravietui in salbaticie doar pe barba noastra. Era un nebun, dar unul idealist si care probabil a murit fericit. Ioana draga, sper sa nu te apuci vreodata sa fugi intr-o asemenea iluzie.. m-ai intrista.

The Mood Reader said...

O, nu! Nu cred ca as putea fugi spre o asemenea iluzie. Ma leaga prea mult de lumea "civilizata". Incerc sa gasesc printr-un alt mod implinirea, desi esenta . Dar il admir, ii admir curajul si nebunia. Pentru ca a trait ce putini au avut puterea sa traiasca.

The Fly said...

Si eu admir spiritul liber, insa nu dus la extrem. Desigur, privind din lumea absolutului, ceea ce a facut acest om este fabulos. Privind insa din lumea relativului, iluzorie sau nu, in care traim momentan, pare ca a fost un nebun care s-a dus sa moara ca un fraier in pustiu...si pentru ce?
Depinde unde se situeaza fiecare, relativ la o asemenea poveste.

The Mood Reader said...

Se simtea atat de detasat de viata lui incat pentru el a fost ceva foarte natural sa plece. Ultima parte a calatoriei sale pare mai absurda si asta datorita mortii. A murit pentru ca nu era pregatit sa traiasca in salbaticie. El a vrut totul dintr-o data si nu s-a putut. Oricum, asta a fost riscul pe care si l-a asumat. La fel de bine putea sa moara intr-un accident de masina, de sky, sau sa-i cada o caramida in cap in timp ce mergea linistit pe strada. Un accident a fost moartea lui. Atata tot.

Esqvilyn said...

N-as putea vorbi despre semnificatiile filmului pentru ca eu nu l-am vazut. Dar imi pare ca una dintre ele e de a pune intrebarea daca omul modern poate trai fara lucrurile artificiale ce construiesc tabloul vietii contemporane: telefoane, internet, masini, ... Eu cred ca renuntarea la astfel de lucruri si alegerea pustiului da nastere contrastului filmului si ideii de libertate. Ma intreb daca un om de la tara, unul care doar doarme intr-o cosmelie, sa-i spunem, undeva in pustietate (poate, poate avand cativa vecini rasfirati) si care se perinda toata ziua pe carari neumblate ale coltului sau de natura ar simti nevoia eroului din film de a porni in cautarea unei asemenea libertati. Eu cred ca nu.
Totusi, banuiesc ca ideea care impresioneaza cel mai mult se refera la o alta renuntare: la oameni. Pentru ca libertatea pe care el o cauta presupune singuratate.
Eu cred ca intr-un final oamenii nu-si doresc singuratate, ci intelegere. O alta lume care sa cuprinda oameni care ii inteleg si le sunt alaturi.

DOAR NOI said...

M-a marcat si pe mine... intr-adevar... :)

The Mood Reader said...

@Esqvilyn: Renuntarea lui la oameni a fost doar ultima etapa a calatoriei. Daca nu ar fi avut nesansa sa moara, cred ca ar mai fi avut "tentative" de a comunica cu oamenii, poate chiar s-ar fi intors la civilizatie.

Uneori e nevoie de o dezintoxicare de oameni. Putini au parte de oameni care ii inteleg si le sunt alaturi cum zici tu. Acestea sunt cazuri ideale. Cei mai multi care ne inconjoara ne otravesc.

Cel mai important aspect al filmului nu a fost renuntarea la oameni, ci ruptura de mecanismul numit societate. Refuzul de a lua parte la el, cel putin pentru o perioada.

The Mood Reader said...

P.S. Oamenii de la tara sunt si ei supusii societatii.