Nov 2, 2010

Mustrări

Tuesday, November 02, 2010 Posted by The Mood Reader 26 comments
Blogosfera asta-i tare vastă şi se îmbogăţeşte pe zi ce trece cu noi şi noi membri.

Văd că foarte mulţi dintre ei sunt certaţi cu aspecte elementare ale limbii române. Peste tot greşeli gen "şti tu?", "mi-e nu îmi spui tu", "şti cum e", "fetiţ-o", "accentuiez" ş.a.m.d. E drept că unii fac greşeli din grabă, dar mai rar, însă, îţi dai seama că omul era pus pe fugă. Cât despre ororile erorile care nu au scuza asta, cele făcute chiar din neştiinţă, cel puţin pentru mine, sunt ca "mângâierea" tablei cu creta. Pentru că astfel de automatisme se deprind încă din generală. Şi nu e chirurgie pe creier, până la urmă. Când dau peste aşa ceva simt nu mai pot să am încredere în opinia acelui om, mă face să mă îndoiesc de relevanţa părerii sale, din moment ce până la vârsta aceea are respectivele carenţe.

Oamenii aceştia aproape sigur o să fie atenţionaţi de cineva care ştie care e treaba cu cratima şi cu "i"-urile. Şi nu reacţionează plăcut când se întâmplă asta. Se apăra şi ei cu ce "argumente" pot, ba încep să remarce greșelile celui ce îi ceartă, ba încep să înjure. Chiar azi am văzut un exemplu de genul. O domniţă îl apostrofa pe un X-ulescu pentru că avea destul de multe greşeli de tipul exemplelor de mai sus şi i-a sugerat să mai dea pe la şcoală. Stimabilul a reacţionat prompt cu jigniri la adresa ei, zicând că e o superficială care nu poate să treacă de aspectele nesemnificative şi de simplitatea cuvintelor, ca să poată aprecia esenţa ideilor şi experienţa din spatele lor (am reformulat eu, exprimarea lui era "uşor" diferită).

Oricum nu mi s-a părut că el ar avea ceva interesant de împărtăşit  pe blogul său, dar m-a făcut să mă întreb dacă oare nu-i judec prea dur pe oamenii ăştia. Nu vreau să fiu atât de "judgemental" încât să pierd contactul cu ce e important, dar în acelaşi timp mi-e greu să mă pot abţine de la a nu fi. Impulsul e de a-mi dori să le spun "nu vă mai faceţi blog până nu învăţaţi să scrieţi", sau "ăsta nu are ce căuta aici". Am remușcări pentru sentimentele acestea.

Apoi ar mai fi şi problema conţinutului.  Mi se pare că e plin de bloguri "de spam", care dau copy-paste într-o veselie, iar, dacă scriu ceva personal, temele lor sunt bazate de atâtea ori pe lucruri atât, dar atât de triviale, în special cele ale fetelor. Autorii/autoarele, de obicei, cerşesc link-exchange pe unde apucă. Apoi sunt blogurile semi-populare cu foarte mulţi fani, care fac link-exchange în prostie, în special cu cei din exemplul de dinainte. Conţinutul lor iar mi se pare că lasă foarte mult de dorit, trecând peste faptul că nu văd cu ochi buni schimbul ăsta. Scriu despre orice şi despre nimic. Poate nu e aşa deranjant când fac asta. Mai supărător e când încep să promoveze nonvalori, să le încurajeze. Iar masele înghit lacome fiecare cuvânt.

Şi iar mă simt vinovată. Pentru că ies repede de pe paginile lor şi îmi zic "ce ignoranţi". Apoi mă cuprinde o stare de epuizare pentru că am senzaţia că m-am înecat în marea de bloguri, încercând să ajung la mal. Bineînţeles că am găsit şi pagini foarte interesante şi inspiraţionale, dar am muncit din greu să pot încropi o listă. Iar în comparaţie cu restul, sunt foarte puţini.

- "Şi ce te roade pe tine de alţii?" poate ai să te întrebi. "Lasă-i şi pe ei să se relaxeze, să-şi facă de cap, doar e democraţie."
- "Aşa e, dar cu ce preţ?. Cu preţul liniştii mele. Mă lovesc de ei la tot pasul şi mă aruncă în strada realităţii mediului în care trăiesc. Iar asta mă deprimă."
-"Nu te obligă nimeni să navighezi pe peste tot pe Internet."
-"Nu se poate aranja. Doar ştii că mă plictisesc foarte uşor şi am nevoie mereu de informaţii proaspete."
- "Dar sunt inofensivi."
- "Vezi tu, de asta mă simt vinovată."

De multe ori mi-am pus problema dacă nu ar trebui şi eu să-mi închid blogul. Oare contribui la altceva decât eliberarea modestelor mele energii creatoare? Am continuat să scriu pentru că am fost încurajată de câţiva oameni dragi care mi-au promis că-s obiectivi. We all know that's not true. Dar blogul şi blogging-ul îmi sunt dragi.

26 comments:

haispunecinecine said...

Vezi, de-asta îmi place mie să citesc ce scrii tu :D. Vroiam (ca de obicei), să vin cu completări sau alte argumente pro-conţinutul textului, dar acum chiar nu mai am ce să zic. Ai zis tu tot.
Aaa, ce aş putea să zic ar fi: nu te mai simţi vinovată. Aşa este. E ca tine.
Dacă nu ţi-a plăcut cartea când ai fost mic, acum nu e momentul să te faci că scrii.
Sau dacă te apuci de scris, acceptă să fii corectat.

P.S. Mă derutează titlul tău, e scris în mod intenţionat aşa?

The Mood Reader said...

Ce ziceam de grabă :). Gata, s-a remediat.

The Mood Reader said...

Nu, multumesc, nu servim link-exchange, stimate cypy.

haispunecinecine said...

:))

răzvan cîmpean said...

orice pădure îşi are uscăturile. problema ta e că te plimbi de multă vreme prin uscături şi nu dai de-un petic de pădure. ai răbdare. alege-ţi câteva locuri unde eşti sigură că le găseşti şi du-te doar acolo. nu e corect faţă de tine să te simţi vinovată când calci pe uscăturile altcuiva.
atunci când mi-am făcut blogul m-am confruntat cu aceeaşi problemă. a fost un şoc pentru mine să constat că majoritatea autorilor de blog nu au habar de gramatica limbii în care scriu. greşeli flagrate care îi descalifică. îi descalifică doar ca autori, reacţiile, mai apoi, ca oameni.
te plictiseşti? ia o carte, citeşte-o. scrie un text. uită-te la un film. fă ceva care îţi poate produce plăcere. e inutil să îi vizitezi, subiectele lor sunt adesea de un derizoriu greu de atins, iar de abordare nu mai vorbesc.
nu-ţi închide blogul. pentru simplu motiv că e un loc izolat de lumea greşelilor gramaticale şi schimburilor de link-uri. e ca şi cum, într-un război imaginar cu ei, ai pierdut. şi adevărul e că ei n-au nici o şansă.
şi dacă îi mai vizitezi, alege-i doar pe aceia care dincolo de greşeli ascund ceva ce merită săpat. ceilalţi sunt o mare pierdere de vreme. te ţin pe loc.

The Mood Reader said...

Ai dreptate la punctul cu plictiseala. Am vazut ce se intampla "out there" asa ca cel mai bine e sa-mi vad de parcela mea, sa ma ocup de cartile, muzica, filmele ce imi fac placere si sa ignor lucrurile lipsite de importanta de pe Internet. Ma simteam doar putin vinovata de reactia mea negativa la ele, ma temeam sa nu ma califice asta ca snoaba.

răzvan cîmpean said...

necesar pretenţioasă, da, nimic mai mult!

The Mood Reader said...

@Ina: Mda. Stiu. Unde dai si unde crapa.

Esqvilyn said...

"nu poate să treacă de aspectele nesemnificative şi de simplitatea cuvintelor, ca să poată aprecia esenţa ideilor şi experienţa din spatele lor"
Cred ca tu ai spus-o mai frumos :).
Intr-adevar, si eu cred ca ideile valoreaza mai mult decat exprimarea corecta gramatical. Problema in cazul lui e ca se pierde si in fata ideilor argumentate, raspunsurile lui fiind de multe ori recitari de trivialitati.

Anonymous said...

Lucrarea asta a ta cantareste extraordinar de mult... Gandurile, dar cel mai mult impresiile mele asupra acestor "scriitori" divini... se regasesc inefabil in tot ceea ce ai scris, insa nu am reusit sa inteleg chiar tot, o fi poate din cauza ca nu-s demult pe aici... Imi place mult, iar asta tot nu-i deajuns...

The Mood Reader said...

@Ana Maria: Bine te-am gasit!:)

Nu era intentia mea sa fac din articolul acesta un fel de "tratat". Erau doar niste framantari pe care le-am materializat modest in cuvinte.

Pana acum am primit comentarii doar de la oameni ale caror ganduri sunt in asentiment cu ce am scris. Ar fi fost interesant sa vad si punctul de vedere al unei persoane care dezabroba felul meu de a vedea lucrurile.

Anonymous said...

Stii, eu am senzatia ca ori ii vei gasi greu pe oamenii care dezproba felul tau de a vedea lucrurile, ori nu indraznesc sa scrie un cuvant dezaprobator, constienti de faptul ca e vorba de adevar... Parca ar fi un studiu de caz, ma simt ca la istorie, serios... :) Si chiar e adevarat ceea ce ai scris, nu de alta, dar eu sunt perfectionista, si... nu conteaza... :)

mindfreak said...

greselile sunt peste tot...pana la urma fiecare face ce vrea si scrie despre ce vrea pe blogul lui...dar cum ai spus si u...sunt prea multi care irita, deranjeaza.c'est la vie!have a nice day

Marian said...

RSSd! :)

The Mood Reader said...

@Mindfreak: Have a nice day too!

Stefan said...

Buna seara... vrei sa facem schimb de spam-uri?:)

The Mood Reader said...

Dragut. :)

The Fly said...

I-mi place cum scriii. Mercik si pt. ca miai linkuit blogul. U rule! Te-am linkuit si io la mine. M-a simt flatat ca cu mine ai dorit sa faci lincexceingi.

...si, desigur, tot ce-am scris mai sus este o parodie, dar numai la nivel de forma, nu la nivel de fond :))

The Mood Reader said...

Very funny! :))

Anonymous said...

Sa stii ca si eu, de multe ori, mi-am pus problema daca nu sunt prea dura...inainte ajungeam chiar sa apostrofez oamenii, fie real, fie virtual. Mi s-a spus, de asemenea, ca trebuie sa trec peste invelis si sa ajung la esenta - dar cum sa mai ajung acolo, daca ma ingretoseaza localizarea gresita a unei cratime, conjugarea eronata a unui verb, daramite un plural ciuntit? Poate sunt, intr-adevar, superficiala, punand atata accent pe felul in care lumea se exprima, mai ales in scris. Dar cuvantul intra in istorie [dupa parerea mea, macar], poate mai putin, o data ce-l vociferezi, dar o data ce-l notezi undeva, si-ti este citit de altcineva, ramane asa - e tinut minte asa cum a fost conceput..adica gresit!
Daca nu poti, nu scrii, nu? Bineinteles ca persoanele ca noi pot pur si simplu sa nu citeasca blogurile de acest gen - daca erorile de tipul asta s-ar intampla doar pe bloguri, ar fi, insa, un caz fericit, insa ele apar frecvent si pe site-uri mai acatarii, ale unor publicatii.
Nu cred ca exista o solutie la a fi 'judgemental', asa cum spui tu - si nu cred ca ar trebui sa o cauti. Eu am inceput sa ma abtin sa corectez, dar asta pentru ca, asa cum ai exemplificat si tu, ma trezeam jignita benevol, pe cand eu incercasem doar sa ameliorez situatia. Totusi, chiar si asa retinuta cum sunt, nu ma pot abtine sa nu gandesc, atunci cand vad halul in care unele persoane scriu [sunt, intr-adevar, obsedata de cratima, si-asa am sa raman pana la moarte]: "Hah! You are one of them, not one of mine! What'd you do, skip the first four years of school?" - asta ca sa inchei cu o pleiada de englezisme :)).

The Fly said...

Sa nu uitam de anunturile din scarile blocurilor.. chiar sambata am vazut undeva in Buna Ziua un "Trage-ti usa" de tot dragul, asa cum credeam ca vad doar in mailurile de fun. Cine stie, poate se refereau la usa fiecaruia... :))
Sunt turn offs chestiile astea, pentru fiecare om care se respecta, ce mai.

Octalon said...

clubul oamenilor gresiti gramatical din nastere va saluta... din pacate nimic nu e suficient de simplu, din fericire e loc pentru toata lumea (mai ales pe internet). Blogurile nu sunt momente culturale, numarul vizitatorilor nu e norma in sortarea valorilor (nu putem discuta de promovarea nonvalorilor.. mai ales cand nu exista un reper absolut si valorile sunt subiective),nu esti pictor fiindca ai zugravit un perete, nu esti scriitor fiindca ai blog. Totul merge dupa distributia normala http://en.wikipedia.org/wiki/Normal_distribution
nu e nimic nou, cateva lucruri bune , multe medii si cateva proaste... ca peste tot. Daca erau prea multe lucruri bune, erau medii :).

The Mood Reader said...

Valorile nu sunt subiective. Ceea ce vede fiecare prin valoare e subiectiv.

Octalon said...

da :)) ,asta asa e.. am spus ca sunt gresit... de fapt postarile mele sunt gresite. Mi-a venit pofta sa postez pe blogul tau.. cred ca e de la culoare.

The Mood Reader said...

Ee, no biggy. Oricum, parerea ta e binevenita ;).

Esqvilyn said...

Octalon, sunt de acord cu tine. E dreptul fiecaruia sa scrie ce baliverne doreste. Insa atat timp cat scrie PUBLIC, ar trebui sa-i lase pe ceilalti sa-i judece scrierile. Si pe cei ce critica, nu numai pe cei care le ridica in slavi.