May 14, 2010

Mai

Friday, May 14, 2010 Posted by The Mood Reader 4 comments
Pleopele-mi par îngrădite de beton și toropeala de-amiază mă face bucăți.

Nori obezi și plumburii se adună agale și promit să zidească amârâtul soare. 

Muzica e surdă și lumina neprimitoare. 

Și totuși perna are miros de salcâm. 

Pentru că pot să te frâng in brațele mele și să te înec cu sărutări.

4 comments:

Liviu said...

foarte frumos scris. Se pare ca in fiecare dintre noi se mai afla inca urme de sensibilitate.

ina said...

Îţi scrisesem un comentariu şi n-am reuşit să-l trimit, şi acum am nervi şi vreau să-i dau un cap în gură site-ului, şi să mă fut pe el.
Înafară de asta, scrisesem că mă bucur pentru tine, şi aşa e.
Mai scrisesem (şi să mă spânzur dacă apare de 2 ori comentariul) că începutul post-ului tău îmi aduce aminte de melodia „Macadam” de la Blazzaj; şi acolo regăsesc starea asta de lene plăcută.
Şi-ţi mai uram să lâncezeşti în continuare cât mai mult în starea asta :D

Dacă mai face fiţe pagina, o să tot trimit comentariul ăsta de 859046 ori, până mă îngălbenesc.

ina said...

WOOOOOOOOOOOOOOOOOOOW „Comentariul dvs. a fost salvat şi va fi vizibil după ce va fi aprobat de către proprietarul blogului.” bwahahahahaha dumnezeule, de unde atâta milă?

A Not So Spotless Mind said...

Imi pare rau ca-ti face figuri pagina de comentarii. Nu-mi dau seama care sa fie problema. O sa scot moderarea. Poate ca o sa fie mai putin complicat. Good to hear from you! >:D<