Ce e de făcut într-o sâmbătă seara când e prea mare umiditatea pentru plimbare, prea frig pentru terasă, prea obositor să fii făcut sandwich într-un pub? Până la urmă după ce am eliminat 99% din filmele din cinema pe motive de "neinteresant" și "prost", am ales să mergem la
Alice in Wonderland. M-am scufundat în scaun și parcă am căzut și eu în gaura aceea de iepure. N-aș fi vrut să se mai termine filmul, nici n-am simțit cum a trecut timpul. N-aș fi vrut ... pentru că nu voiam să mă întorc la realitate. Voiam și eu o
Lume a Minunilor unde să mă pot ascunde de cei 25% luați din salarii, care mă privesc atât direct cât și indirect, de frustarea față bezna în care e scufundată țara asta, care e în majoritate condusă și populată de ignoranți și incompetenți (cuvântul ce-mi stătea pe limbă era altul), de nesiguranța totală a viitorului meu și al persoanelor dragi mie, de nerăbdarea să mă văd absolventă și departe de cât mai multe dintre acestea. Mulți dintre noi au impresia că suntem liberi, că trăim în democrație. Nici vorbă, suntem legați de mâini și de picioare de puterea banilor, la care ai acces de cele mai multe ori doar pe-atât pe cât te dovedești de corupt și coruptibil, dar ne consolăm, nu-i așa, cu gândul că avem zeci de canale TV, internet la mare viteză, filme 3D și ne putem pompa stomacurile cu mâncare variată din supermarket-uri? Și poate în 30-40 de ani am terminat ratele de la casă și mobilier, asta dacă nu ne-au tăiat din salariu, sau am rămas șomeri și nu mai avem cu ce le plăti."România, Te iubesc!" Ce glumă bună.
5 comments:
Da, acelasi sentiment de dezgust ma incearca si pe mine. Refuz sa deschid tv-ul ca sa nu aud de scaderea salariilor si incerc pe cat posibil sa alung gandul ca va trebuie sa plec din tara.
:)) trebuie sa iti povestesc, macar mai destindem atmosfera, apropo de democratie. Am asistat la o piesa de teatru (se numea Podu' cu Horatiu Malaele ) in care la un moment dat ni se explica ce inseamna democratia:" eu am o musca, o prind usor sa nu o ranesc cu o ata de un picior si ii dau drumul sa zboare, Vezi :)) e libera, ea asa crede , daca vreau pot sa ii mai dar drumul putin sau pot sa ii scurtez ata, asa e in democratie" :))
Intocmai. Draguta anecdota :).
Să ne iubim limba în care vorbim şi scriem. După pământul pe care-l locuim şi care ne constituie ţara, limba, ea însăşi ne este patrie. Cei care o scriu sunt slujitorii ei, iar cei care încearcă să arate în deplina ei frumuseţe , scriitori amatori sau mai puţin amatori,nu sunt numai păstrătorii ei ci şi educatorii ei. În subconştientul nostru, ne iubim ţara, şi patria. Eu dincolo de salariile jalnice, dincolo de mizeria ce mă înconjoară zi de zi, văd şi oameni dornici să facă un bine, sa salveze ţara asta de la distrugere. Însă dacă o să continuăm să o batjocorim sau să ne plângem de milă, să o ironizăm sau să o urâm , nu vom ajunge niciunde, iar situaţia actuală va deveni din ce în ce mai gravă. Iar EI... şi şti prea bine cine sunt EI, vor obţine ceea ce au dorit. Trebuie sa încercăm sa facem ceva, nu să aşteptăm să vină totul de la sine. Toată lumea se gândeşte să părăsească ţara . Chiar de aceea ne-am pierdut marile valori pe care le deţineam , iar acum a rămas doar o listă lungă de oameni care ar fi putut face ceva. Dacă nu ne iubim ţara înseamnă ca murim convenţia , iar a muri convenţia înseamnă a te muri pe tine. Numai bine - Un simplu licean, Corin - Dacă doreşti poţi să vizitezi şi blogul meu când timpul îţi permite. L-am lăsat în nume. O zi plăcută
Nu stiu ce sa zic Corine, poate tu cunosti altfel de oameni, eu nu stiu decat persoane care si-au pierdut speranta, si pe buna dreptate, sau care lucreaz din greu la colaps. Eu nu vad pe nimeni sa incerce sa schimbe ceva...Majoritatea dintre cei care pleaca au facut-o pentru ca nu si-au mai gasit locul aici. Si nu mi se pare nimic deplasat in asta. E atat de usor sa spui "sa încercăm sa facem ceva, nu să aşteptăm să vină totul de la sine". De ce nu faci tu ceva? De ce nu schimbi tu ceva? Si daca ai facut-o, cu ce a ajutat? Pentru ca nu poti singur nu-i asa? Si ce e de facut cand majoritatea infunda tara nu o salveaza? Sa stau sa imbatranesc trudind la o schimbare potrivnica? Nu cred. Casa mea e acolo unde-mi voi gasi linistea (nu numai financiar vorbind). Si nu cred ca voi mori doar pentru ca nu sunt indragostita de tara mea. Intotdeauna o voi indragi intr-un fel, n-o voi renega. Dar nu-mi cere sa ma leg la ochi cu o esarfa si sa ma-nbat cu un parfum pretentios numit patriotism, cand in jurul meu sunt tomberoane. Tara asta nu vrea sa fie ajutata. Cand va fi cazul, voi contribui cu o mana de ajutor.
Post a Comment