May 14, 2009

Gândirea magică

Thursday, May 14, 2009 Posted by Rapunzel 3 comments
Magicul e întotdeauna mai atrăgător ca realitatea. Din cele mai vechi timpuri ființa umană a refuzat să se limiteze la ce vede în jur și a plămădit mituri, a tatonat nevăzutul încercând să-i dea explicaţii convenabile. E ceva atât de liniștitor în a crede în miracole, în coincidenţe care nu sunt pure coincidenţe, în aşa zisul destin. Cel mai ciudat e când în interiorul tău se confruntă două tendințe contradictorii, când ţi-e sete de adevăr şi vrei să-l afli, dar nu ai reușit să-ţi dai seama ce forţă guvernează viaţa ta, forţa concretului, care simplifică totul, sau forța credinţei care îl învăluie într-o aură de misticism şi complică totul, dar parcă îl şi face mai atrăgător.

Îmi dau seama că nu pot să fiu şi cu un picior în căruţă şi cu unul pe pământ, dacă continui aşa o să fiu sfâşiată, n-o să ajung niciodată la un rezultat. Dar pe care drum să-l aleg, la galop în căruţă, spre necunoscut, sau drumul anevoios, pe jos, cercetând îndeaproape fiecare amănunt din jurul meu, fiecare potecă, care anticipează pericolul?

Mi-am dat seama că problema mea n-a fost că n-am căutat răspunsuri, doar că le voiam atunci, în momentul acela. N-am avut răbdare să le caut cu îndârjire. Dacă o soluţie nu venea suficient de repede, abandonam dilema şi cercecetam alta. Drumul cel mai rapid nu e întotdeauna şi cel mai bun.

Am auzit de la foarte multă lume "dacă e să se întâmple, se va întâmpla". Dacă intervenea un eşec, era pentru că aşa a fost să fie, dacă ceva nu se întâmplase încă, era pentru că dacă era să se întâmple, urma să se întâmple, eventual. Aşa că, dacă e să-mi schimb viaţa, să scap de frustrări, de nefericire, trebuie doar să stau cu mâinile în sân şi să aştept "să se întâmple". Simplu, nu?

Nu, nu merge aşa, nu cred că pot să fac asta. Nu-mi plac cuvintele astea. Te leagă de mâini şi de picioare, ori eu nu suport îngrădirile. Cât de bine mi-ar fi lângă o persoană care se ghidează "dacă e să se întâmple, o să se întâmple"? Nu prea bine. Pentru că n-am stare pentru aşa ceva. Pentru simt că singurul mod de a evolua este să faci ceva pentru ceea ce îţi doreşti, nu să stai cu mâinile în sân aşteptând să-ţi pice din cer. Chiar dacă vei da greş, nu ai cum să afli dacă nu încerci. Trebuie doar să fii suficient de stăpân pe tine încât să alegi ce merită încercat, şi ce nu. În funcţie de cât de mult îţi doreşti acel ceva.

Eu ştiu toate astea, dar tot nu fac nimic. Tot aştept să-mi pice din cer. Pentru că mi s-a inoculat de mică faptul că trebuie să crezi şi ţi-este testată credinţa şi dacă ai rezistat suficient de tare, o să primeşti ce îţi doreşti. Eşti un om al credinţei, sau un om al faptei. Vreau să aleg faptele. Nu mai pot să stau şi să aştept. În legătură cu nimic. Chiar dacă o să mă împiedic încă o vreme de nehotărâre, în adâncul meu ştiu că nu mai pot continua aşa.

3 comments:

Alex said...

Viata trece pe langa tine, asteptand.

ina said...

ah... am stat sa savurez melodia...
stii cat de bine mi-a picat ce ai scris? adica, am regasit aceeasi atitudine si la mine, numai ca e in stare latenta, acolo... am decis sa las lenea, dar, de unde sa pornesc?
ma rog, revenind. ma gandesc totusi ca poate nu e nemaipomenit sa fugi catre extrema cealalta, a realismului rigid, da, fii responsabil pt faptele tale, dar accepta si atunci cand ceva chiar nu a stat in puterea ta... nu stiu...

Ciprian said...

pai daca e "sfasietor" e si consumator maxim de energie... energie care poate fi folosita pentru alte scopuri. eu zic asa: creierul tau si al meu si al tuturor aunge f. departe dar nu va putea trece de un anumit punct... punctul in care a aparut materia asta numita "pamant", de exemplu... recomand asa: gandirea rationala 75 %, gandire magica restul, poate chiar mai putin. e mai sanatos din toate punctele de vedere... parerea mea. plus ca viata te mai poate surprinde din cand in cand. las-o sa te surprinda... gandirea asta magica sa fie doar asul din maneca si nu bastonul cu care mergi... parerea mea... :)