Apr 25, 2009

O binemeritată pauză

Saturday, April 25, 2009 Posted by The Mood Reader 9 comments
Greu îmi vine să-mi iau rămas-bun de la traiul paradisiac din ultimele zile. Vacanţa asta chiar a fost desprinsă din basme, numai odihnă şi voie bună. 

Micii mei tirani s-au purtat neaşteptat de bine, ne-am înţeles, fără conflicte, fără presiuni şi a fost o plăcere să-i am aproape. Adevărul e că oricât de absurdă ar fi uneori, familia rămâne familie. M-a bucurat să constat că discuţiile foarte deschise şi uşor aprinse, pe care le-am purtat cu ei, în ultima perioadă, au dat roade. Văd că au lăsat-o mai moale cu despotismul. Probabil am reuşit să mă fac, în sfârşit, înţeleasă. 

Somn dulce pe îndestulate, patul moale, cald şi doar al meu, bucate alese, roşii proaspăt culese din grădină cu brânză telemea (mâncărurile grele de Paşte nu mă pasionează), soare mieros, duş tropical, surprize-surprize şi oameni dragi alături, reţeta ideală pentru o vacanţă de nota 11.
În primele zile am ajutat-o pe mom la gătit şi găteli, apoi odihnă, odihnă şi iar odihnă. Mi-am luat vacanţă şi de la viaţa virtuală şi n-a fost greu deloc. Nici că m-am atins de calculator şi internet, mai bine de o săptămână, deşi erau aici, la idemână. Nu mi-am luat nici măcar Mp3-ul cu mine. La TV m-am uitat foarte puţin. În schimb am ieşit la plimbare în fiecare seară, cu mine şi gândurile mele. 

Parcă săptămâna asta am ajuns să văd prăpăditul meu orăşel cu alţi ochi, învăluit într-o aură magică, de poveste. Seara, de pe la 7, înainte să se lase întunericul, oraşul devine aproape pustiu. Soarele e o văpaie ce coboară agale. O linişte parfumată se aşterne pe străzile şi centrul oraşului. În scenariul ăsta m-am plimbat mai seară de seară. 

Doar miercuri programul soarelui a fost conturbat de cel de aduce ploaia. Nu mă refer la Zeul Fulgerului, ci la Răzvan, un prieten foarte drag. Aproape de fiecare dată când îmi face o vizită, plouă. Şi ne vedem rar. O coincidenţă amuzantă. Poate ploaia e patroana prieteniei noastre. Când l-am cunoscut ploua, când ne-am împrietenit ploua, când a venit aici, pentru prima dată, ploua, când ne vedeam la Arad ploua, cu vreo excepție, când am fost eu la Timişoara ploua, când m-a vizitat la Cluj ploua și miercuri, când a venit, iar ploua. Dar mereu e un anume fel de ploaie. O ploaie măruntă, prietenoasă, răsărită între multe zile liniştite, cu soare. Abia când s-a amuzat el pe seama coincidentelor, mi-am dat seama şi eu. 

Mi-a prins nemaipomenit de bine ziua petrecută cu el. Am mers ca odinioară la podul de fier şi am stat la poveşti ore întregi. Parcă nici nu trecuse timpul peste noi. Doar podul era mai ruginit şi trenurile treceau mai rar. Am tot făcut poze, încercând să capturez frumusețea locului, dar nicăieri nu ar putea fi redată mai fidel decât în amintirile noastre. Cred că şi când o să fim bătrânei, o să fim prieteni la fel de buni ca şi acum. Cum spunea el odată, iubirile sunt complicate şi trecătoare, dar o prietenie e pentru toată viața. El e persoana care mă înţelege cel mai bine, asta, cu siguranță, pentru că ne asemănăm atât de mult. Cum am atâţia prieteni, de toate culori şi formele, apropiaţi dar nu suficient de apropiaţi, mi-a fost întotdeauna greu să aleg pe cineva ca best-friend. Dar dacă ar trebui să fac asta, probabil titulatura i-aş înmâna-o lui, pentru că în ciuda distanţei şi a faptului că ne vedem rar, e persoana în care am cel mai mult încredere şi în preajma căreia nu mi-e teamă să fiu eu. Pentru că nu mă judecă, doar mă mai trage de mânecuţă şi mă mai critică uneori şi asta pentru că îmi vrea doar binele.

Vorbind de prietenii, recent am încheiat una nu tocmai plăcut. Când avea nevoie de sprijin eram mereu gata să-l încurajez, dar când aveam eu nevoie de o vorbă bună, vezi să nu. Şi tot el se supără. De ce? Pentru că mi-a luat în nume de rău sinceritatea. Eu doar i-am zis că mi-e prieten doar când are nevoie de mine, de un umăr pe care să plângă, iar în rest, uită de mine cu desăvârșire, iar el a luat asta ca pe o ofensă de neiertat. Nici măcar nu i-am zis-o ca pe un reproș. E drept, puteam să fiu mai diplomată, puteam, dar n-am vrut. Şi bine am făcut. Pentru că m-am lămurit mai repede cu cine am de-a face.

Aş mai sta la "taclale", dar trebuie să mă urnesc şi să-mi fac bagajul. De mâine, înapoi la Cluj. De cum ajung, trebuie să încep să-mi adun lucruşoarele pentru mutare.

Eros Ramazoti - Ti Vorrei Rivivere

9 comments:

Inger Cazut said...

E bine când totul se termină cu bine. Uite că te înţelegi şi cu ai tăi, ai cel puţin un prieten bun restul trebuiesc descoperiţi, testaţi, vaccinaţi şi parafaţi, te muţi.... Ei, ce-ţi mai doreşti? :) sunt sigură că de aici în colo te vei descurca de minune. Uite că prinzi forţe în aripi şi începi să zbori.
Numai bine draga mea, şi aştept veşti noi. :*
cu dragoste,
Luciana.

Inger Cazut said...

:"> un număr din 3 e al meu. Mulţumesc mult >:D<
Abia aştept să vorbim :D oricum eu sunt o moară hodorogită cum spune tata şi vorbesc mult. Abia aştept :D ok. Pune-te la punct cu toate. Ai grijă de tine. Noi oricum vom vorbi :D vorba aceea, e şi mâine o zi. >:D<

adizzy said...

bine de u ca te intelegi mai bine cu ai tai...eu inca nu ma reusit..partea masculina a familiei a decis sa nu mai vorbeasca cu mine..pentru un motiv foarte bun...ca vrobeam la telefon cand el a vrut sa vorbeasca..mda..incep sa renunt la ideea de a fi again happy family..:( de vazut hmm nu stiu cand, dar odata tot va fi ;) ai grija de u

Cuvantul meu said...

Ma bucur ca ai revenit pe meleaguri blogariste. Asteptam texte vesele. Tai tai.

molecula said...

hey, nice to meet u:)

Allesssia said...

hmm... think i love the evil part from u. cum e in noua casuta? de 1 mai ceva planuri sunt la orizont? te astept la mare. casa mea e la fel de mica dar presupun ca studentia te-a invatat deja ca nu confortul e important intotdeauna:P
kisses, (lma)isto:P

deep.through.the.glass said...

imi place cum descrii tot.. si multora ni s-a intamplat sa incheiem prietenii care nu dadeau doi bani pe noi. cel putin si mie. :)

Selena said...

"Dar dacă ar trebui să fac asta, probabil titulatura i-aş înmâna-o lui, pentru că în ciuda distanţei şi a faptului că ne vedem rar, e persoana în care am cel mai mult încredere şi în preajma căreia nu mi-e teamă să fiu eu. Pentru că nu mă judecă, doar mă mai trage de mânecuţă şi mă mai critică uneori şi asta pentru că îmi vrea doar binele."
Minunat fragment.Te inteleg perfect.Bucurati-va de asta!

follow your dreams said...

eu iti dau dreptate, daca tinea asa de mult la prietenia dintre voi nu renunta asa de usor si nici nu te folosea in felul acesta. si eu m-am cam saturat sa traga toti de mine sa-i ajut si eu knd am nevoie nu se ofera mai nimeni, si nu k as avea prea des nevoie si chiar daca am nu sunt chestii foarte complicate in care nu ar putea sa ma ajute da in fine citisem pe net parca ceva de genul: "prietenii sunt ca pepenii trebuie sa incerci 50 pana dai de unul bun". mare dreptate avea cel care a scris aceasta fraza. majoritatea prieteniilor in ziua de astazi sunt bazate pe interes din pacate :*