Apr 1, 2009

Viaţa ca un vis

Wednesday, April 01, 2009 Posted by Rapunzel 7 comments
Am ajuns să constat că, în multe situaţii, m-am agitat degeaba, deoarece, în cele din urmă, doar timpul a fost cel care a limpezit apele. Trebuie să accept că sunt multe lucruri pe care nu le pot schimba, oricât de mult mi-aş dori.

Sora mea avea o cană cu următoarea inscripiţie: "Dă-mi putere să schimb lucrurile ce pot fi schimbate, să le accept pe cele ce nu pot fi schimbate şi înţelepciune să să le pot deosebi pe cele două". Cuvinte purtătoare de înţelepciune. Uneori pur şi simplu nu ştii până unde să mergi, când trebuie să te opreşti, uneori e mai bine să acţionezi, altă dată doar să aștepți.

Iar ajung la un subiect care nu va înceta niciodată să mă frământe, destinul sau liber arbitru. În ce măsură viaţa noastră e influenţată de un fir de ață invizibil. "It is written...". Cu aceste cuvinte se termină filmul vizionat aseară. "Slumdog millionaire". Mi-a plăcut foarte mult filmul. Mi s-a părut bine făcut, jocul actorilor, la fel de bun, scenariul, tot. M-a prins. Mai mult decât firul poveştii de dragoste m-a prins dârzenia personajului Jamal. În ciuda greuţăţilor, atâtor drame, a ştiut ce a vrut şi a luptat până a obţinut. El spune la sfârşit "pentru că este scris...". Însă el e cel ce a făcut să fie posibil. El a scris. Nu viaţa, nu destinul. Doar el. Pentru că nu a uitat. Pentru că a căutat. Pentru că s-a luptat. Da, viaţa i-a prăsarat mici indicii, mici ajutoare. Dar până la urmă doar el e cel ce a făcut să se întâmple.

Vorbesc de Jamal, ca şi când ar fi real deoarece cred că povestea lui e povestea mea, a ta şi a multora. Povestea viselor. Povestea forţei interioare. În microuniversul propriu, fiecare are probeleme, drame, traume, vise, ceva/cineva pentru care luptă, sau şi-ar dori să lupte. Mi-aş dori să îmi doresc şi eu ceva atât de mult. Cândva îmi doream. Aveam forţa interioară. Inima îmi clocotea pentru viaţă. Dar odată cu maturizarea s-au dus și visele mele. Oare mă voi mai regăsi în altă stare decât cea de călduţ?

Acum câteva zile mă simțeam copleșită de incertitudini. Acum doar privesc detaşată marea de întrebări și mă bucur de acorduri de pian. Muzica mă face fericită. Poate chiar mai fericită decât o fac oamenii.

Erik Satie - Trois Gymnopedies: Lent et Douloureux

7 comments:

Inger Cazut said...

E bine că uneori realizezi tu singur că timpul are menirea să limpezească lucrurile. Chiar dacă auzi peste tot lasă timpul să treacă şi va fi bine tu nu-i crezi.
Cât despre ce e scris. Nu ştiu. Evit să mă gândesc la aşa ceva. Într-adevăr. Ce va fi va fi. Contează ce faci până atunci. Ai multe posibilităţi. Să lupţi pentru a-ţi recăpăta visele măreţe. Să stai şi să-ţi pice în cap visele măreţe. Să stai şi să jeleşti după ele. Să faci ceva pentru a le demara. Totul depinde de tine. Că ne mai împotmonim pe drum şi mai oftăm suspinând că nu facem faţă sau că e prea greu.... asta e, şi lumea a fost făcută în şapte zile.
Sincer, cred că te gândeşti prea mult la acest mister, care, din păcate îl vei înţelege tocmai în ultima clipă a vieţii. Şi nu e loc de regrete că ai făcut sau nu ai făcut. Eu mă ştiu pe mine. În loc să privesc spre viitor în analizez iar şi iar trecutul. Amintirile. Şi suferinţele. Măcar de aş găsi un răspuns în ele. Şi tocmai că găsesc răspunsuri nu le valorific astfel sporind neînţelesul.
Cât despre film... doar a câştigat ceva oscaruri, merită ;)
numai bine frumoaso. Te pup. Şi ai grijă de tine. Realizează-ţi ce altădată visai.

Cristian Lisandru said...

Înger Căzut are perfectă dreptate, timpul limpezeşte lucrurile. Încetul cu încetul, nu dintr-o dată.

Allesssia said...

o tendinta de fuga... spre nici noi nu stim exact...dar vrem sa alergam..sa grabim lucrurile. cred ca e marele nostru (a varsatorilor) defect. si eu visam azi cai verzi pe pereti. totul a pornit de la o idee a unor colege...iar pe drum totul a incoltit in mintea mea...e menirea noastra spre a visa cu ochii deschisi, spre a visa pur si simplu. ma bufnise rasul....iar lumea (pt ca eram intr-un microbuz) se uita la mine nedumerita...stii vb aia...prostul rade de ceea ce isi aduce aminte..eh cam asa eram eu azi...nu-mi venea sa cred ce imi putea debita mintea...dar in acelasi timp ma gandeam ca n-ar fi rau sa incerc...ca doar incercarea moarte n-are....si uite totul se rezuma la a visa..la a fugi catre ceva care nu stii daca are sau nu finalizare la un moment dat. nu pot sa-ti spun ca timpul le va aseza pe toate...pentru ca nici eu nu cred in ceea ce spun.poate ar trebui sa visam si sa visam si iar sa visam...daca nu am visa ce s-ar intampla cu noi?..probabil am deveni niste fetze gri...asa cum e lumea de obicei dimineata in autobuz in drum spre locul de munca...rar vezi o persoana zambind. mp3-ul e bucuria mea de dimineata...ma ajuta sa fiu om, sa visez, sa incep o noua zi...asa ca...let the music play, my friend!

Hălăţel said...

Mi-ai reamintit sa iau si eu filmul asta.Mi-l recomandase si profa de engleza.:D
Dar am uitat..
Poti sa te uiti si la 'The pursuit of happyness' .. sunt sigura ca o sa-ti placa.:D
A daa..si 'The ultimate gift'.Astea sunt cele mai frumoase filme..sa zic asa..cu mesaj,pe care le-am vazut.:D

Liviu said...

Inca nu stii ce-ti doresti? Asta e o problema pe care numai sinele si-o poate rezolva. Si o va rezolva cat de curand, inaitne ca tu sa te astepti si dupa ce vei fi asteptat nebanuit de mult.

Allesssia said...

:))and we should talk in english...a lot....just to have fun. friends know why:)

Selena said...

Belive me,vei iesi curand din aceasta "amorteala",incet-incet.Poate chiar inainte de a cunoaste pe altcineva.E doar o stare trecatoare,dupa cum spuneai,timpul le rezolva pe toate.
Testat si aprobat :D