Transportul în Comun

Unul dintre lucrurile care mă fac să mă îngrozesc la gândul de a ieşi din casa e transportul în comun. N-am nimic împotriva acestui mijloc de deplasare ca principiu, ba chiar mă relaxa naveta zilnică de la locuinţă la facultate, pe vremea pe când locuiam într-o altă zonă a oraşului. Însă linia respectivă nu era atât de circulată, aproape mereu aveam loc, iar dacă nu, măcar nu mă calca nimeni pe picioare şi nu mă facea sandwich.

Aceea a fost o excepţie fericită, în rest e jale. Cetăţenii se înghesuie până la refuz, te calcă într-o veselie, îţi dau coate şi-ţi aruncă priviri răutăcioase ca şi cum tu ai fi de vină pentru îmbulzeală. Să nu mai vorbesc de miros pe timpul verii. Iar când vrei să cobori de-abia dacă poţi. Nici nu ai trecut bine de prima treaptă că cei de afară dau buzna, în special băbuţele. Ăsta iar e un aspect care nu încetează să mă surprindă. Numărul foarte mare pensionari la tot felul de ore imposibile, când ai de mers la facultate, ori la serviciu, sau chiar mai rău, când te întorci. Eşti obosit şi ai avea nevoie de puţină linişte. Dar nu, nu ai loc de veteranii care sunt ieşiţi la plimbare.

Chiar adineauri am ieşit de la muncă şi am urcat în una din cele două variante pe care le aveam ca să ajung acasă, şi anume cea pe care aveam abonament. Toate bune şi frumoase, număr rezonabil de pasageri, doar că pe parcursul drumului s-au urcat oameni într-o prostie. Şi pe o porţiune de drum pe care aveau cel puţin 5-6 opțiuni în materie de linii, care circulau din 5 în 5 minute, spre deosebire de cel în care eram, care circulă odată la 20 de minute. Urcau pentru una sau două staţii şi cei care porniseră deodată cu mine eram făcuţi una cu geamurile. Nu era loc să arunci un ac. Se îngrămădeau efectiv ca animalele când tot ce ar fi trebuit să facă era aştepte câteva minunte până ar fi apărut un bus mai gol, lucru pe care îl fac eu când mă găsesc în situaţia asta. De ce pana mea nu pot să aibă un minim de spirit civic? Ce aberantă e întrebarea asta.  Doar de ce le-ar păsa lor de alţii? Ei se grăbesc undeva. E sfârşitul lumii dacă nu fac pe cineva clătită ca să ajungă ei unde vor.

Eu n-am mai suportat situaţia, m-am dat jos şi am aşteptat un alt autobus. Nu e prima dată. E o situaţie perpetuă.

Oricât aş încerca, nu pot să înţeleg nebunia şi lipsa de bun simţ elementar al majorităţii oamenilor care apelează la transportul în comun. Dacă ar fi să aleg câteva aspecte pe care le detest la Cluj, acesta ar fi unul dintre ele. Nu ştiu cum e în alte oraşe, dar aici e groaznic.