It's a Jungle Out There

Cum nu a găsit chiriași pentru o camera rămasă liberă în casă, proprietarul o mai închiriază din când în când (fără să ne anunțe) în regim de pensiune, că deh, trebuie să-și sporească și el finanțele (nu că ar duce lipsă). Așa s-a întâmplat și azi noapte, pe la vreo 4, când s-au cazat două fete, numai nu nimereau ușa potrivită. Au încercat și ușa mea, pe care uitasem s-o încui. S-au retras speriate când m-au văzut.

După ce s-au agitat destul pe hol și pe la baie și m-au trezit cu totul, m-am dus și eu la baie să-mi potolesc setea. Chiuveta plină de pastă de dinți. Pasta părea să fie ca a mea, dar mi-am zis că nu-i mare lucru. Apoi, din curiozitate, mi-am verificat periuța. Stupoare! Era udă. O întorc pe toate fețele și constat că avea toate semnele unei utilizări recente. Nu avea cum să fie încă udă după mai bine de 8 ore de nefolosire, mă spălasem după ultima masă, undeva pe la 6-7 seara. Nu-mi dau seama cum nu le-a trecut prin minte că e interzis să folosești periuța de dinți a unui necunoscut.

Dimineața a urmat confruntarea. Scuza: "credeam că e inclusă în cazare". Hai serios! La fel cum credeați că sunt și BIC-ul, piatra ponce, șamponul, deodorant și mai alte câteva? Măi să fie, ce servicii de 10 stele ... Nu, dragelor, erau doar semne ale faptului că produsele erau utilizate de o anumită persoană. Periuța a ajuns direct la gunoi.

Read More

De început de săptămână

Ce e de făcut într-o sâmbătă seara când e prea mare umiditatea pentru plimbare, prea frig pentru terasă, prea obositor să fii făcut sandwich într-un pub? Până la urmă după ce am eliminat 99% din filmele din cinema pe motive de "neinteresant" și "prost", am ales să mergem la Alice in Wonderland. M-am scufundat în scaun și parcă am căzut și eu în gaura aceea de iepure. N-aș fi vrut să se mai termine filmul, nici n-am simțit cum a trecut timpul. N-aș fi vrut ... pentru că nu voiam să mă întorc la realitate. Voiam și eu o Lume a Minunilor unde să mă pot ascunde de cei 25% luați din salarii, care mă privesc atât direct cât și indirect, de frustarea față bezna în care e scufundată țara asta, care e în majoritate condusă și populată de ignoranți și incompetenți (cuvântul ce-mi stătea pe limbă era altul), de nesiguranța totală a viitorului meu și al persoanelor dragi mie, de nerăbdarea să mă văd absolventă și departe de cât mai multe dintre acestea. Mulți dintre noi au impresia că suntem liberi, că trăim în democrație. Nici vorbă, suntem legați de mâini și de picioare de puterea banilor, la care ai acces de cele mai multe ori doar pe-atât pe cât te dovedești de corupt și coruptibil, dar ne consolăm, nu-i așa, cu gândul că avem zeci de canale TV, internet la mare viteză, filme 3D și ne putem pompa stomacurile cu mâncare variată din supermarket-uri? Și poate în 30-40 de ani am terminat ratele de la casă și mobilier, asta dacă nu ne-au tăiat din salariu, sau am rămas șomeri și nu mai avem cu ce le plăti."România, Te iubesc!" Ce glumă bună.

Read More

Mai

Pleopele-mi par îngrădite de beton și toropeala de-amiază mă face bucăți.

Nori obezi și plumburii se adună agale și promit să zidească amârâtul soare. 

Muzica e surdă și lumina neprimitoare. 

Și totuși perna are miros de salcâm. 

Pentru că pot să te frâng in brațele mele și să te înec cu sărutări.

Read More

Pansament Mental

Read More