Oct 6, 2009

Experiența Parov Stelar

Tuesday, October 06, 2009 Posted by Rapunzel 6 comments
Am absentat cam mult de pe lumea virtuală, dar am avut o scuză bună, am scris istorie. Cu ce să încep? Probabil cu magica zi de 26 septembrie.

24 de ore înainte de concert. Aprox. 03.00 A.M. Eu eram încă trează. Povesteam de zor cu Adelina. M-am trezit apoi cam şifonată, pe la 08.00, zicându-mi că am suficient timp să-mi fac somnul de frumuseţe până la concert. După alte poveşti nemuritoare şi 21 de clătite (făcute de mine, of course), ceasul bătea ora 18.00. Duş, uscatul părului, alegerea ţinutei, uitat pe youtube la filmuleţe America's got Talent şi s-a făcut ora 21.00.

Un expresso delicios şi rapid de Zorki şi cei trei muschetari (eu şi două prietene foarte bune) eram în 25, în drum spre Polus, locul concertului.

Convesaţie: Mări: Ioana, ai plătit tu consumaţia, nu?

Eu: Nu, credeam că ai plătit tu.
Mări: Adică am plecat fără să plătim?!!!

Eu: Se pare că da ...

Un râs isteric de 5 minute, după care feţe plouate şi triste. Ne-am mustrat reciproc pentru grabă şi am promis că o să revenim cu plata a doua zi (ceea ce am și făcut). Apoi ne-am văzut abandonate în Bucium, în frig şi beznă. Nu luasem autobuzul care trebuia. Noroc că aveam eu o oarecare idee pe unde ne aflam şi în cele din urmă am ajuns tefere pe tărâmul Polus.

Ora 23.00. Ne aştepta o coadă imensă. Hmm, popular Parov al nostru.

Am ajuns înăuntru abia după 00.30. Câtă lume! Câtă forfotă! Bateria îmi era la nivel critic (low). Ne-am strecurat până pe undeva pe lângă scenă. Am aruncat o privire fugară şi continuam să mă plâng prietenelor mele în legătură cu oboseala. Mi-am potolit setea cu o bere, pe care-am terminat-o în 5 minute şi care mi s-a urcat la cap instant. Pentru o clipă am simţit că mă aflu în Zona Crepusculară. Mă lua cu piele de găină şi somn şi îmi venea să-mi dau palme că nu m-am odihnit bine înainte de concert.

Au cântat un pic cei de la Şuie. Atmosfera era plăcută şi energică. Dar nu mai aveam răbdare. Nu pentru ei venisem.

Undeva după ora trei s-a produs minunea. Mi-am revenit când i-am văzut păşind pe scenă. Markus, tobarul, saxofonistul şi fermecătoarea solistă, în câteva cuvinte Parov Stelar & Band. Magie pură! Joc de lumini, fum şi proiecţii fascinante şi muzică ce mi-au adus secreţia de serotonină la cote maxime. Eram parcă high. Mă lăsaseră picioarele şi şimteam că plutesc. Solista era de-o frumuseţe şi de-o eleganţă debordantă. O priveam fascinată şi îmi zicea că ea e imaginea desăvărşită a unei femei adevărate. Emana încredere, forţă şi stil. Se juca cu privirile flămânde şi obiectivele fotografilor. Saxofonistul emana aceeaşi încredere şi forţă. Parov, coordona jocul actorilor, din culise, din spatele a două laptopuri cu energie şi cu zâmbetul pe buze. Muzica m-a purtat spre altă lume. Nici n-am ştiu cum a trecut timpul. M-am trezit din visare când artiştii şi-au luat, cu adevarat, rămas-bun de la mulţime.

Ce păcat! Aş fi vrut mai mult. Prietenele mele erau în aceeşi stare de beatitudine. Finalul nopţii a fost mesmerizing. Am plecat cu gândul că a meritat aşteptatul de mai bine de-o oră jumate la coadă, răul produs de bere, oboseala, înghesuiala şi tot ce părea nelalocul lui în seara aceea. N-am mai rămas să vedem ce umează după. Am urcat în taxi, am ajuns la Mări, m-am aruncat în pat ca un bolovan şi am adormit instant. Asta a fost experienţa mea Parov Stelar.

P.S. O să revin cu poze.


Later edit:
Mămăruţele
Psychedelic


Aprox. 3 A.M. Cine-i obosita? Eu, of course. Cheer up, won't ya'?
Superba Beate


The man behind it all

Crazy sax
Îhîm

6 comments:

Mecanism Automat said...

Am adresat o intrebare unei prietene in urma cu ceva timp : "Cand ai avut orgasm ultima data?" si mi s-a raspuns "Ieri, in taxi, ascultam un melodie, eram in extaz".
Da, da, da, o persoana limitata mi-ar spune ca sunt nebuna, orgasmul il avem in pat, pe covor, pe bancheta de spate a masinii, dar nu ascultand muzica. La naiba...nu e chiar asa. Bine ai venit in club !

Anne said...

Foarte fain, te asteptam cu poze :)

A Not So Spotless Mind said...

:)

Anne said...

Nu rade, ca nu scapi :)

Liviu said...

:)) mi-ai trezit si mie amintiri de la concerte ... bine de o anvergura mult mai mica decat ãsta.

Tin minte odata la un concert cu Vita de vie , unii faceau Pogo ( ce obicei animalic) ... Pogo ....Pogo peste mine am cazut si peste mine vreo 3 persoane :) a urmat o ploaie torentiala .... eheeeee

Anne said...

multumim :)