O mie opt sute trezeci şi trei

Am moţăit timp de vreo oră, dar bancheta incomodă m-a împiedicat să duc misiunea la bun sfârşit. Când am urcat era o căldură infernală, acum plouă. Şi e bine.

Tovarăşii mei de drum nu sunt foarte prietenoşi. Numai bine, pentru că nici eu nu am dispoziţia pentru discuţii mărunte. Cei din faţa mea, sunt un cuplu tânăr şi cam ciudat, cel puţin în viziunea mea. El pare destul de "la locul lui", simplu, curăţel cu privirea visătoare. Ea însă e o mini pitzi ce aruncă priviri răutăcioase. Cred că e doar o copilă de liceu. Are o figură superbă. Trăsături delicate. Ochi mari albaştri şi câţiva pistrui adorabili în jurul nasului. Corpul îi e la fel de armonios. 

Din gesturi îţi dai seama că e conştientă de frumoseţea ei, care, din păcate, se rezumă la generozitatea naturii, în rest arătând ridicol. Poartă nişte pantaloni imitaţie de mătase, negri, pe care îi poartă de prea mult timp, sau nu, având în vedere calitatea materialului, cert e că sunt foarte zgâriaţi, ceea ce-i face să pară destul de uzaţi. Un top de un verde spălăcit îi îmbracă bustul. E suficient de transparent cât să i se vadă sutienul în dungi roz, care-i atârnă o parte şi pe afară. Pe post de curea are o centură sclipicioasă cu sigla D&G. Pe unghiile de la mâini poartă un roşu ciobit, în timp ce pe cele de la picioare poartă un lac roz ce se asortează cu şlapii roz cu paiete aurii pe care-i poartă pe post de încălţăminte.Părul, de culoare spicului de grâu, se vrea aranjat în bucle, dar e doar prin toate părţile. Într-o parte are prinsă o agrafă în formă de fluture care e menită să-ţi ia ochii cu pietricelele ei wanna-be diamonds. Gesturile îi sunt la fel de haotice precum vestimentaţia. 

Tinerele de lângă ea nu par să observe nimic din ce se petrece în jur, îşi văd liniştite de poveşti. Au amândouă veştimenţaţii gotice, dar au feţe simpatice. Tânăra de lângă mine cred că e cea mai în vârstă dintre noi. E tăcută mâlc şi adânc cufundată în lectura revistei "Ioana". Şi uite că ne-a mai venit o tovarăşe. Toată e un roz, din cap până-n picioare, pupe-o tanti!.

 Observ schimbări în expresiile faciale ale celorlalţi. Cu siguranţă a ajuns şi la ei găleata cu parfum aruncată pe ea. Nu ştiu de ce m-am axat pe descrierea fetei din faţa mea. Poate pentru că m-a frapat discrepanţa dintre figura ei angelică şi lipsa de fineţe din vestimentaţie, gesturi şi limbaj, care nu e nici el suficient de periat. Pare un copil răsfăţat şi fără minte, şi totuşi ... în unele momente o văd cum se lipeşte de prietenul său şi se cuibăreşte la pieptul lui întocmai ca un copil la sânul mamei sale.

Oarecum, clipele acestea de tandreţe erau înduioşătoare. Clipe ce mie îmi lipsesc cu desăvârșire, de un timp ce-mi pare o veșnicie.