Mar 19, 2009

Liniște iar

Thursday, March 19, 2009 Posted by Rapunzel 10 comments
Din când în când mai îmi iau câte o pauză, şi mă pironesc lângă fereastra din bucătarie, cu o cană de lapte cu cacao, şi încep să procesez evenimentele din ultima perioadă. Mi se pare că a trecut atâta timp de când am făcut ultima dată ritualul, dar nu e decât o impresie. Am senzaţia asta din cauza agitaţiei ce gravitează mereu în jurul meu.

Adevărul e că mai mereu trăiesc câte o dramă (dacă nu a mea, cu siguranţă pe a altuia), mai mereu ajung în câte-o încurcătură şi timpul devine, astfel, un inamic viclean pentru mine. Pierd mereu noţiunea timpului, trec zilele pe lângă mine, pe nesimţite, aproape întotdeauna neştiind ce zi e, ce am de făcut, iar dacă se întâmplă să-mi fi planificat ceva, cu siguranţă apare ceva ce dă totul peste cap.

Când mă gândesc doar la ultimele trei luni, la tot ce s-a întâmplat, mă ia ameţeala. Nici o săptămână n-a fost ca cealaltă, m-am perindat de la o stare la alta, ori depresie, ori indiferenţă totală, sau chiar fericire, în câteva momente, toate stările mele fiind reacţii la diferite întâmplări. La fel şi relaţiile cu cei din jur, se întind pe o paletă largă. Uneori mă mai las păcălită de liniştea de dinaintea furtunii şi am impresia că tabloul este, în mare, terminat. Apoi apare ceva, mereu apare ceva. Însă acel ceva pare să mă ducă spre ceva important, ceva bun. Mi se închide o uşă şi apoi mi se deschide alta. E ca un puzzle care aşteaptă să fie terminat. Chiar sunt curioasă unde mă va purta vântul.

Un aspect pozitiv e că nu apuc să mă plictisesc. Mi-aş dori, parcă, ceva mai mult timp să pot să-mi analizez mai bine deciziile, oportunităţile, dar sunt bucuroasă, pentru că simt că trăiesc. De ce n-aş putea fi bine? De ce n-aş putea fi şi eu mulţumită? Măcar pentru o perioadă. Ştiu că aproape totul e perisabil.

De câteva zile mă îmbrac într-o euforie discretă şi parcă totul a devenit mai uşor. Un parfum de fericire mă îmbie din depărtare. Sunt conştientă că starea asta nu va dura veşnic, dar am speranţa că prevesteşte un final bun. Ar fi ceva într-adevăr nou pentru mine, după toată încorsetarea şi deznădejdea din ultimii ani. Poate o să-mi fie răsplătită aşteptarea. Dacă nu, cu sigurantă voi rămâne cu vreo învăţătură pe care o voi lua cu mine mai departe.

 
Röyksopp - So Easy
Modest Mouse - Float On

10 comments:

Exe said...

stim (amandoi) ca nu-s io ala in masura sa-ti dau sfaturi, dar compania cuiva apropiat/drag te poate scapa de toate gandurile si starile alea..
Cauta-ti pe cineva cu care iti place sa vorbesti mult si orice si ai sa vezi ce diferit o sa fie toate.

Paul Gabor said...

Cel mai bun remediu, incearca sa scrii si sa fii tu insati, lasa deoparte prejudecati si idei ce te pot inhiba, fii sincera cu tine. Astfel vei putea arata tuturor cum gandesti si cum ai dori sa fie totul in jurul tau, restul nu mai conteaza... Mii de salutari si multumiri pentru vizita...

Cuvantul meu said...

Viitorul suna bine... cel putin asa se spune.

Cristian Lisandru said...

Se vor rezolva toate, încetul cu încetul... Cu siguranţă... Aşa cum a spus şi Paul, încearcă în fiecare zi să fii tu însăţi...

A lu' Năstase said...

In degringolada asta numai tu singura te-ai bagat. La fel...decizia de a iesi din starile astea tin numai si numai de tine...E usor sa cauti scuze printre diversi oameni si gesturi.Nu tine...Totul si totul depinde de tine...

A lu' Năstase said...

aaaa si inca o intrebare...Cum se numeste prima piesa??mc :)))

Eternal Sunshine of the Spotless Mind said...

M-am obisnuit cu degringolada. Nu ma plang:)):P.

Eternal Sunshine of the Spotless Mind said...

Poate s-a inteles ca m-as plange de ceva in postul asta. Deloc, sunt chiar optimista:D.

aditza said...

daca esti optimista at e f bine! just live and enjoy things....cateodata E KIAR fain...curaj puf! pup

Amy said...

Intr-adevar, bucuriile sunt efemere, sunt doar pentru cateva zile, momente, uneori clipe. Trecem si prin asta. Cineva imi spunea ca toate succesele, bucuriile, tristetile, esecurile nu inseamna nimic, dar te ajuta sa mergi mai departe. Sunt doar lucruri de care iti vei aduce aminte mai tarziu, fie ca ti le vei aminti cu zambetul pe buze sau nu.

P.S. Eu deobicei cand beau o cana de cacao cu lapte imi aduc aminte de copilarie, de zilele petrecute la bunici, cu rudele, prietenii...:D