Mar 28, 2010
Mar 27, 2010
Mar 23, 2010
Conexiuni Șchioape
Între House M.D. și obsesii muzicale am început să manifest niste simptome ... absolut normale. Câte-un cârcel în picior și spatele-n pioneză. Zici că-s o băbuță. Tot sub influența serialului am abandonat încercarea de ceva crocant și cald, când am văzut un purtător de antene târându-se de sub sandwich-maker. Deja vedeam o boală misterioasă, iar Românica nu are un Gregory la îndemână. În discuțiile de zi cu zi am început să fac analogii medicale. În cele din urmă am fost răpusă și de insomnie, intrând într-un fel de transă nocturnă. Abia spre dimineață m-am retras în lumea poveștilor. Și, după patru ore de somn a trebuit să mă pun în poziție verticală, pentru că mă chema datoria, adică trebuia să dau pe la școli. Ultimul simptom, da, ați ghicit, oboseala. După diagnostic diferențial și transpirație cerebrală, chiar eu, micul învățacel, am putut să găsesc un răspuns: plictisită lenevită cronică. Will I survive, or will the disease eat me alive?Mar 14, 2010
This Pretty Much Covers It
I'll tell you the worst of me, but try to give you the best of me because you don't deserve any less. Answer your questions when I'd rather not, tell you the truth when I really don't want to, and try to be honest because I know you prefer it. And think it's all over, but hang on for just ten more minutes before you throw me out of your life. Forget who I am and let me try and get closer to you. And somehow, somehow communicate some of the overwhelming, undying, overpowering, unconditional, all-encompassing, mind-expanding, ongoing, never-ending love I have for you.