Sunt cam morocănoasă de-o săptămână. Cel mai probabil din cauza lipsei de somn. În primele zile nu reuşeam să adorm, iar când se întâmpla să reuşesc, dormeam iepureşte, puţin, 3-4 ore pe noapte şi o ţineam tot într-un coşmar. De vreo trei zile cad ca un bolovan, însă somnul tot nu-i mai dulce. E tot agitat, şi mă tot trezesc de n ori şi mă chinui să adorm iar. Coșmarurile au încetat, dar tot am parte de visare intensă, pe care mi-o amintesc. Vise lungi şi bizare ce par atât de reale. Parcă aş fi la cinema, în propria-mi minte. Şi în fiecare dimineaţă mă trezesc înainte de ora 08.00, fără posibilitatea de a-mi continua somnul, cu o uşoară durere de cap, cu senzaţia că am fost lovită de un vehicul de mare tonaj, cu cearcăne până-n pământ şi morocănoasă nevoie-mare. Trebuie să am o discuţie serioasă cu Moş Ene. Nu ştiu cu ce şi-a lungit praful de dormit, dar nu mai funcţionează. Nu se poate...
Sep 22, 2009
Sep 21, 2009
Servicii de calitate
Asta-i culmea! E a noua oară când se ia curentul în şapte zile şi asta în timp ce sunt la calculator. What is your effin' problem, you effin' incompentent dealing with electricity people? Ce anume vă împiedică să vă faceţi meseria? Seriously! Înţeleg să apară câte-o pană ocazional, dar nu ce-a fost în ultima perioadă. Nu-i destul că mi-e hârb calculatorul şi se mişcă cu viteza melcului rănit, dar de fiecare dată când se întrerupe curentul mi se resetează biosul şi începe să facă figuri.
Auzisem eu zvonul că aşa merge mai nou treaba pe aici, după ce ni s-a prăjit un televizor, iar trei zile mai târziu ni s-a dus şi lada frigorifică. Diagnosticul: scurtcircuit. Mmmda. De aşteptat, din moment...
Sep 10, 2009
Cursă contra cronometru
Mai ştiu eu pe ce lume trăiesc? După o săptămână extenuantă (ce nu s-a terminat încă), am senzaţia că dorm şi am unul din visele acelea în care ştii că visezi, dar nu te poţi trezi. Chiar zilele trecute am avut un episod. M-am trezit amețită și somnoroasă cu şina de la perdea lângă mine. Nu ştiu cu cine m-am războit în timpul somnului, dar cert e că, în ciuda oboselii și a faptului că dormeam adânc, am avut putere să apuc perdeaua cu picioarele şi să rup toată şina, fără măcar să mă trezesc. De fapt, colega zice că m-am ridicat un minut, am întrebat unde e perdeaua şi m-am culcat la loc. Dimineața nu ştiam dacă să râd sau să-mi fac griji pentru mine. Câtă nevoie am de o vacanţă. Undeva departe de lume. Doamne, ce mă obosesc unii oameni! Slavă cerului (de ce ştiu doar exclamații care se leagă mereu de divinitate?) că în curând o să mă mut în cămăruţa mea, pe care n-o mai împart cu nimeni...