Sunt o ramură de salcie ce rezonează cu fiecare adiere de vânt, fiecare particulă de emoţie, senzaţie, experienţă emanată de tot ce mă-nconjoară.
Sunt un ghiveci, atât de bogat în ingrediente, că sunt zile în care nu mă înţeleg deloc. Nu pot să înţeleg de ce am avut reacţia respectivă, de ce am avut gândul acela.
Mă scoate din sărite că uneori vorbesc mult şi prost şi fără mine şi totuşi cei din jur nu par să observe asta. Sunt ameţiţi de vârtejul de cuvinte şi trăiri haotice şi cumva par să creadă că e ceva pozitiv.
Aş vrea să nu mă contrazic cel puţin odată pe oră şi să nu mă răzgândesc în fiecare zi. Aş vrea să nu mai planific lucruri ce nu trebuie planificate, ci să-mi drămuiesc mai înţelept timpul. Aş vrea să învăţ să-mi cunosc mai bine calităţile şi defectele, să ştiu să le fructific pe primele şi să le camuflez pe celelalte. Aş vrea să învăţ să mă accept şi să am încredere în ...
Text Widget
"Sand is overrated. It's just tiny, little rocks."
Jul 22, 2009
Jul 21, 2009
Uncomfortably slow
Cred că cu toţii avem un dram de autism în noi şi ne simţim în siguranţă în propria rutină, iar când acesta e perturbată simţim că ne fuge pământul de sub picioare. Eu, cel puțin, simt asta de multe ori.
Am terminat orele de practică şi acum mă simt oarecum descumpănită. Erau 8-9 ore pe zi în care aveam un scop precis, în care trebuia să mă concentrez şi să fiu acolo, îndiferent că mi-era somn, sau eram într-o pasă proastă şi nu aveam chef, sau oricare alt motiv. A amâna nu era o opţiune. Nu mi-a fost uşor să adaptez programului încărcat şi efortului, dar către sfârşit îmi intrasem în mână. Iar acum nici nu ştiu ce să fac cu timpul rămas.
Nu mă încântă deloc ideea de a avea două luni, pentru care nu am aproape nici un plan, în faţă. Probabil o să merg acasă pentu o vreme, dar o să mă satur repede de a nu face nimic toată ziua. Aş vrea să fie o vară diferită de toate...
Jul 17, 2009
Ary scrie un roman
Ar fi interesant să dau curs acestui îndemn al câtorva prieteni, dar mă tem că n-aş şti ce să scriu. În nici un caz n-ar fi un roman de dragoste, sau poate da, dar să fie dragostea de viaţă. E una să scriu câteva rânduri pe o pagină de blog, scântei de moment, şi una să clădesc o lume întreagă pe ficţiune. Nu mă pricep să scriu despre alţii, ştiu să scriu doar despre mine. Iar o scriere de anvergură ar însemna să mă expun mult prea tare. Aici, deşi aştern un spectru larg de trăiri, nu mă simt atât de dezgolită. Exprim numai cât simt că e necesar și safe, să o dau pe englezește.
Până una-alta, eu îmi văd de planuri. Sper să reuşesc tot ce mi-am propus pentru toamna asta. Am atâtea vise, idei, speranţe. Nu mai vreau să simt că a mai trecut un an fără să simt că am trăit din plin, fără să simt că am luat o gură sănătoasă din aerul cel mai proaspăt şi aromat al vieţii.
Nu ştiu exact...
Jul 14, 2009
Ce-ar fi dacă
O leapşa pentru descreţirea frunţilor:
Dacă aş fi fost o lună, aş fi fost… aprilie.
Dacă aş fi fost o zi a săptămânii, aş fi fost... sâmbăta.
Dacă aş fi fost o parte a zilei, aş fi fost… răsăritul.
Dacă aş fi fost un animal marin, aş fi fost… delfin.
Dacă aş fi fost o direcţie, aş fi fost… vest.
Dacă aş fi fost o virtute, aş fi fost... adevărul.
Dacă aş fi fost o personalitate istorică, aş fi fost… Eleanor Roosevelt.
Dacă aş fi fost o planetă, aş fi fost… Pământul.
Dacă aş fi fost un lichid, aş fi fost… apa.
Dacă aş fi fost o piatră, aş fi fost… agat.
Dacă aş fi fost o pasăre, aş fi fost… lebădă.
Dacă aş fi fost o plantă, aş fi fost… salcie.
Dacă aş fi fost un tip de vreme, aş fi fost… o zi însorită de primăvară.
Dacă aş fi fost un instrument muzical, aş fi fost… harpa.
Dacă aş fi fost o emoţie, aş fi fost… bucuria.
Dacă aş fi fost un sunet, aş fi fost… sunetul mării.
Dacă aş fi fost...
Jul 1, 2009
O mie opt sute trezeci şi trei
Am moţăit timp de vreo oră, dar bancheta incomodă m-a împiedicat să duc misiunea la bun sfârşit. Când am urcat era o căldură infernală, acum plouă. Şi e bine.
Tovarăşii mei de drum nu sunt foarte prietenoşi. Numai bine, pentru că nici eu nu am dispoziţia pentru discuţii mărunte. Cei din faţa mea, sunt un cuplu tânăr şi cam ciudat, cel puţin în viziunea mea. El pare destul de "la locul lui", simplu, curăţel cu privirea visătoare. Ea însă e o mini pitzi ce aruncă priviri răutăcioase. Cred că e doar o copilă de liceu. Are o figură superbă. Trăsături delicate. Ochi mari albaştri şi câţiva pistrui adorabili în jurul nasului. Corpul îi e la fel de armonios.
Din gesturi îţi dai seama că e conştientă de frumoseţea ei, care, din păcate, se rezumă la generozitatea naturii, în rest arătând ridicol. Poartă nişte pantaloni imitaţie de mătase, negri, pe care îi poartă de prea mult timp,...