Nicicum nu m-am încumetat să fac ceea ce trebuie, mi-am zis "mai am timp". Când timpul a început să se comprime, am considerat că e momentul să încep. Ăsta e modul "elegant" de-a spune că am lăsat pe ultima sută de metri ceva ce nu-mi place să fac.
Şi cum e normal, socoteala mea nu se potriveşte cu cea din târg. Nu doar aveam o senzaţie neplăcută pentru că trebuia să-mi schimb viteza (care vine însoţită de panică), ci au început să se ţeasă "iţele universului". Mai o prezenţă obligatorie la Târgul de Joburi, mai un telefon, 2, 3, 4, de la prieteni cărora li s-a făcut dor deodată să-mi audă vocea şi să stăm la poveşti, mai o vizită la spital pentru control, un pic de lene de sfârşit de săptămâmă, o vizită neaşteptată şi anunţată în ultima clipă, aşa, ca de dumnică, toate asezonate cu insomnie. Şi pleoapele îmi cer odihnă încontiuu. No biggy. Nooo!
Şi cum e normal, socoteala mea nu se potriveşte cu cea din târg. Nu doar aveam o senzaţie neplăcută pentru că trebuia să-mi schimb viteza (care vine însoţită de panică), ci au început să se ţeasă "iţele universului". Mai o prezenţă obligatorie la Târgul de Joburi, mai un telefon, 2, 3, 4, de la prieteni cărora li s-a făcut dor deodată să-mi audă vocea şi să stăm la poveşti, mai o vizită la spital pentru control, un pic de lene de sfârşit de săptămâmă, o vizită neaşteptată şi anunţată în ultima clipă, aşa, ca de dumnică, toate asezonate cu insomnie. Şi pleoapele îmi cer odihnă încontiuu. No biggy. Nooo!
